Acasă RoxanaB Cuvinte din sufletul meu Nu da cioara din mână pentru vrabia de pe gard!

Nu da cioara din mână pentru vrabia de pe gard!

0
Nu da cioara din mână pentru vrabia de pe gard!

Ea este casătorită, are un copil de câteva luni şi… mai are ceva :). Ea are şi cu amant. Sună a paradox, cel puțin pentru România, așa-i? Cred că nu mai e nevoie să precizez că una din trei femei din țara noastră rămâne într-o căsnicie în care nu mai este fericită sau nu își mai iubește partenerul din cauza dependenței financiare de cel cu care conviețuiește. Cel puţin, eu aşa am citit sau, poate, nu am informația corectă. Mint. Asta e concluzia mea, dar cred că nu sunt departe de adevăr :).

Acum,  să discutăm pe caz concret, aşa cum a scris şi Roxana AICI acum nu mult timp. Protagonista mea există, aşadar, şi o şi cunosc personal (nu degeaba sunt eu, încă, Anonim 🙂 ).

Eu am un principiu foarte simplu, şi anume, nu te mai înțelegi, vorba ceea: pa și pussy. Dar nu sunt în situația ei și nu o pot judeca, ci, din contră, pot spune numai  că are motive, oricât de crunte ar părea din exterior.

Într-adevăr, e urât să te aflii în postura aceasta, când lângă tine ai un tip care nu arată rău deloc, te ajută cu copilul, nu te ține în casă și, culmea, te mai trimite și la plimbare ca să te relaxezi și aşa mai departe, de zici că femeia asta chiar L-a apucat pe Dumnezeu de picior.

E conștientă că nici soțul ei nu mai simte iubire și, poate, și-ar dori și el o separare, dar încă nu are tupeul să deschidă această discuție, pentru că: OM bun, TATĂ extraordinar și pentru că, surpriză, nu s-ar descurca să plătească chirie, cheltuielile cu copilul ar fi colosale, cheltuielile pentru ea însăşi ar depăşi bugetul pe care îl are. Astfel, rămâne așa blocată, deși nu mai simte nici iubire, nici pasiune, ci se simte închisă. Ei, dar ține la amant, care este acolo la nevoie şi oferă ceea nu mai primeşte acasă. Nici eu nu am crezut că o persoană e capabilă de atât de multe lucruri deodată și cred că nici ea nu s-a crezut în stare să poată simți atât de multe lucruri și e cumva copleșită. Simte și vinovăție, în paralel cu iubire, simte și admirație pentru omul de lângă ea, dar și pasiune pentru altcineva, se  distrează ca doamna “X” împreună cu prietenii de familie, dar se distrează și în pat, fiind amanta/ iubita domnului “Y”.

Culmea este că, domnul “Y” știe situația, și-a dori-o chiar de soție, dar nu poate accepta copilul, căci îi amintește că ea a fost cu altcineva și nu poate suporta asta, deşi o iubește,  cu tot cu copil, dar dacă ar fi fost al lui, situaţia ar fi fost alta. Însă, desigur, nici nu ar putea accepta dacă ea ar lăsa copilul tatălui, căci ar rupe o mamă de puiul ei, ce să mai discutăm, o “minunăție de om”, ca să o citez.

Este clar faptul că, dincolo de toată situația, e conștientă că a luat o decizie greșită, care are consecințe destul de serioase și, în prezent, se concentrează pe deschiderea unei afaceri care să îi ofere o stabilitate materială ei și copilului. Cu amantul, știe acum, că și dacă ar fi liberă, nu ar avea o relație de viitor, căci omul nu e pregătit să o accepte așa cum e (cu tot cu copilul altuia), cu soțul la fel, căci nu îl mai iubește, îl privește doar ca pe un coleg de apartament. Știe că, având copilul, este cel mai frumos dar pe care îl poate avea o femeie, însă , chiar și pentru ea este amuzantă faza, şi o citez din nou: “Pleci de acasă, pui verigheta! Ajungi la domnul “Y”, o dai jos și o ascunzi în torpedou”!

Concluzia mea este că niciodată să nu spui “niciodată”, că poate la un moment dat ai luat o decizie și e greşită și, nu știi cum Doamne-Doamne te trăznește  și îți arată de ce e în stare!

Referitor la domnul “Y” și verigheta. E fain să știi de o situație, să o accepți când îți convine, dar când o vezi verde-n față, să dai înapoi! Pe lângă asta, să simți și să spui “te iubesc” e simplu, dar când trebuie să dovedești, e mai greu. De asta cred că e mai frumos să îl numim: “mândruța” tipei, căci știe că ea nu va renunța la soț și el este ceea ce ei îi lipsește acasă, fix pentru trei ore, că mai mult nu poate lipsi ea de acasă!

P.S. : Stau și mă întreb, oare și el se simte… “folosită”?

Autor: Dementa (nah, că „Anonim” s-a apucat să-şi construiască o căsuţă) 🙂

Articolul precedent Lansare de carte: Fata cu fragi
Articolul următor Despre originalitate şi arta de A SCRIE
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. De aceea, scriitoare. De aceea content writer. De aceea, realizator și moderator emisiune radio. Mai ales, de aceea Organizator evenimente culturale (Book Club, Books&Wine, Book Camp. Toate sub brandul cultural iCarte, iParte. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.