Da, păpușile. Nu panaramele, nu curvele, nu prostituatele. Deși acesta din urmă este cel mai corect, dacă este să-l luăm tradus din dex. Doar că îmi pare mai respectuos cuvântul folosit de mine. Așadar, aceste păpuși expuse în vitrină se împart în frumușele, urâțele și categoria între și între, cea mai mișto dacă mă întrebați pe mine. Pentru că aceastea ultimele, chiar dacă nu-s frumoase de pică, au pe „vino-ncoa”, știu să zâmbească (chiar dulce, fără a se vedea falsitatea) și pe unii chiar îi ademenesc. Dar, cum spuneam, unele sunt frumușele tare. Niște păpuși. Păpuși vii, precum niște manechine, dar care au sentimente și drame. Pentru că eu asta simt în ceea ce le privește pe aceste femei. Că fiecare are o poveste de viață, ajungând astfel a-și vinde trupurile pentru atât de puțini bani. Niciodată să nu judecați o femeie din vitrină. Pentru că nu știți ce de află în spatele acelei vitrine, ce suflet și ce fel de femeie.

Cândva erau mai multe. Renumitul cartier era imens și era plin cu leduri roșii aprinse. Însă, paradoxal, Guvernul a cumpărat mare parte dintre spațiile din acest cartier pentru a reduce… prostituția (paradoxal, pentru că tot el a legalizat-o, la urma urmei). Asta spune un olandez, nu-i de la mine. M-am uitat și eu la ele, normal. Plimbându-mă, le analizam fețele, trupurile și „hainele” (sutienul și portjartierul). Cel mai tare mă amuzau „doamnele” trecute de prima tinerețe, de peste 1.80 m, blonde sau brunete, cu mâna în dreptul chiloțelului, constatând apoi că acolo se afla… ceva sculat :).

Foarte mulți curioși se opresc să afle prețurile și, deși acestea nu sunt mari (de la 50 de euro în sus, din ce am aflat), puțini sunt aceia care se și opresc. Însă un „norocos” tot se găsește, iar acela e momentul când… se trage draperia :).

E straniu, cumva, pentru că se aud clopotele bătând de la câte-o moschee în timp ce ele stau semi-îmbrăcate în cămăruțele acelea de nici un metru, făcând cu ochiul sau cu degetul…

Probabil că mai în toate orașele există o astfel de zonă, însă puține sunt acelea care să fie atracție turistică. Pentru că asta este Cartierul Roșu din Amsterdam. Iar dacă mie, ca femeie, îmi place să mă uit la aceste femei, îmi imaginez cum este asta pentru bărbați.

Slabe sau plinuțe, blonde sau brunete, albe sau negrese, fetițele din Cartierul Roșu merită respect, așa că, atunci când se trezește vreun țăran să ia amintire cu el poze cu „păpușile”, nu are prea mult de câștigat, pentru că acest lucru este interzis și există undeva, bine ascuns, un nene ce pare fioros datorită corpului masiv, care îl va pune imediat să șteargă poza respectivă sau chiar să-i arunce telefonul/aparatul pe canal.

În rest, ce aș putea să mai spun? Toată lumea știe că aici se fumează la greu. Nu țigări normale. Din metru în metru miroase a iarbă, astfel încât te „amețești” chiar dacă nu ești consumator. Eu, una, m-am amețit în cele două ore în care am stat pe terasă și am băut doar două beri, iar la masa de lângă s-au perindat continuu joint-urile, de la o persoană la cealaltă :).

PS: Pozele sunt luate de pe google.