Să găseşti un bărbat mişto nu e chiar aşa complicat. Mai greu poate fi să-l păstrezi. Dacă îi dai să mănânce bine şi îl şi satisfaci din punct de vedere sexual (întâi pentru plăcerea ta, desigur), l-ai cucerit. Şi îl vei cuceri tot timpul. Mâncarea caldă pe care o găseşte când vine acasă îl face fericit. Iar sexul, şi mai şi. 

Asta cu „toţi bărbaţii înşală, indiferent ce le-ai face” o cunoaştem deja. Important nu este că el a înşelat, ci să nu ştii că a făcut-o. Dacă e atât de cretin încât să nu ştie să-şi acopere urmele, merge pe răspunderea lui. Nu va avea niciun motiv să se plângă că tu n-ai ştiut să-i oferi ce a găsit la alta. Ducă-se în mă-sa, la urma urmei. Tu ai fost femeia care a oferit triplu decât şi-a luat el din braţele şi dintre picioarele alteia, aşa că fix undeva să te doară, dacă te-a înşelat. Sunt şi voi fi întotdeauna de partea noastră, însă mai am momente când îi înţeleg pe bărbaţi. Tentaţia şi ispita din jur sunt mari.

O dată la un anumit timp este bine să-i faci poftele şi plăcerile (întotdeauna combinate cu ale tale). Nu eşti o superwoman să fii fresh tot timpul, nici bucătăreasă ca să găteşti zilnic, nici vreo tinerică semi-dezbrăcată, care nu are altceva de arătat decât sâni şi fund. Tu eşti femeie. Şi nu trebuie să faci ceva ca pe un compromis. Îmbată-te, dacă nu ai curaj, dar fii din când în când uşor „bitch” şi chiar bandită. Banditismul la o femeie este o calitate, nu un defect. El nu trebuie să se îmbrace în stripper şi să facă asta pentru tine (deşi n-ar fi rău să se joace un pic). Reprezentanta sexualităţii eşti tu. Dă frâu liber imaginaţiei. Eşti doar tu cu el, nu există ruşine şi jenă, nu în sex. Lasă-l să-ţi mângâie glezna fină, să te dezmierde, să te răsfeţe, să te iubească.

Sigur că eu am scris doar un simplu articol acum. Nu există o formulă şi nişte reguli pe care să le urmezi ca să ai siguranţa că un bărbat e al tău pentru totdeauna. Mâncare şi sex poate face oricine. De fapt, ca o femeie să ştie să gătească şi să o şi facă din când în când, este doar un bonus. Altele conduc la înfiriparea şi întreţinerea unei relaţii. Totul începe cu un foarte mare respect. Mai departe… este viaţă. Iar viaţa nu se planifică, ci se trăieşte.

PS: Ideea nu-mi aparţine, aşa că… merci, Daniela! 🙂