În ultima vreme, aud destul de des (prea des) români care nu-și mai suportă țara și care vor să plece peste hotare. Eu zic că străinătatea e bună doar pentru vacanțe și pentru deplasări în interes de serviciu. Nu ca să trăiești pentru totdeauna.

Motivele celor care s-ar muta definitiv într-o altă țară sunt toate la fel: mizerie, sistem infect, țărani, bani puțini, joburi pe pile și joburi plătite prost. Aș putea acum să mă apuc să scriu câte-n lună și în stele de ce se întâmplă prin alte țări, de politicienii care conduc și de cum salariile mari sunt date pe chiriile exorbitante și pe traiul deloc ușor. Dar nu fac asta, că nu sunt eu pusă aici pentru a deschide minți și orizonturi. Însă nici nu pot să nu-mi spun părerea (scuzați-mi suceala și că mă contrazic).

Hai să vedem ce nu mai suportă ai noștri în România.

Te deranjează că dai pe stradă de unu’ fără clasă, care urlă că „manelele IE viața lui”? Și pe mine. Dar nu-mi strică ziua și nici nu e ca și cum te întâlnești zilnic cu astfel de specimene. În aceeași oală intră inculții care aruncă semințe pe jos chiar în fața mea, într-un parc destul de curat. Dacă sunt de culoare, nu zic nimic. Nu pentru că m-au învățat ai mei să mă feresc de țigani atunci când eram mică, ci pentru că sunt lipsiți de cultură și de educație și chiar mi-ar strica fengshuiu’. Și pentru că-l am pe Einstein în minte care spunea că „Oamenii deștepți rezolvă problemele, iar cei inteligenți le evită”.

Incultura se promovează mult, la fel ca și prostia. Mi-ar plăcea ca acestea să fie înlocuite doar cu mesaje pozitive. Nu înseamnă că ascunzi realitatea, ci pur și simplu eu, una, m-am săturat să văd aceeași și aceeași dramă prin care trece țara asta. Mi-ar plăcea să văd articole cu studenți buni, care fac o facultate cu bursă, chiar și articole cu copiii care pică la bac; pe lângă amuzament, sigur ar avea ceva interesant de spus (de fapt, asta cred că e una dintre probleme: nu sunt ascultați).

Nu ai cum să spui că România e total lipsită de oportunități și că tot ce are e mizerie și corupție. Ne place gazonul și ne plac florile pe care le au căsuțele celor din alte țări, de parcă la noi n-ar exista verdeață și natură. La noi se vorbește cu „p**a”, iar în Italia „cazo” și „vaffanculo” sunt la ordinea zilei (și nu, nu doar pe stradă, ci și la radio sau la tv). Francezii? Oh, mon Dieu, au și ei țiganii lor, dacă asta e altă problemă! Ah, și să nu vorbim de curățenie, că majoritatea celor pe care îi cunosc și au viZitat Parisul mi-au spus că e un ditamai paradoxul, să vezi Eiffel-ul de-o parte, și cerșetorii care dorm pe stradă pe de alta (tot am să-l vizitez și eu, pentru că vreau să-l văd prin ochii mei). Germania? Ok, cred că e printre singurele care este civilizată, curată, se respectă legile, se pune mare preț pe sănătate și asigurări și multe altele pro. Dar ce credeți că lipsește aici?

VIAȚA, dragilor. Nu există viață. Iar dacă vrei doar să muncești, fără să ai cu cine să te bucuri de partea financiară pe care ți-o oferă munca, go ahead. Eu am avut ocazii să-mi fac un trai în afară și încă sunt întrebată de ce România, și nu Italia, spre exemplu. Iar de situații nu tocmai ușoare m-am lovit de nenumărate ori. Știu cum este să rămâi fără serviciu și să te întrebi ce naiba faci. Drumul meu în viață nu a fost lin și drept, ci am dat peste multe potecuțe abrupte. Aș fi preferat calea ușoară, eventual să primesc totul de-a gata, dar probabil că n-ar mai fi existat acest articol :).

Oamenii din România au început să renunțe. Asta e trist. Că nu mai vor să accepte nimic, indiferent că e bun sau rău. Dacă vine ceva bun, ei aduc contraargumente că acel bun are în spate „corupți”. Nu mai văd nimic din ce pot face ei bun. Păcat. Românii sunt un popor frumos, iar țara este și mai frumoasă. Partea funny e că toți AR pleca. Vedeți, condiționalul ăsta optativ cântărește destul. Și eu AȘ…multe :).