Nici n-a venit bine iarna că eu deja am avut accident cu mașina. Nu grav, altfel nu mai scriam aici :). Și nu din vina mea. Mai mult, este chiar primul accident pe care îl am. Conduc din februarie 2008, cu un permis luat la sfârșitul lui decembrie 2007. Mă consider un șofer bun (în ciuda faptului că sunt femeie, hahaha!), doar că-mi place să conduc un pic cam… agresiv. Ok, îmi place viteza. Nu mă laud cu asta, știu că nu e un lucru bun, dar face parte din felul meu de a fi, și anume o ființă nerăbdătoare. Cu toate acestea, seara trecută, pe la ora 22, când am terminat munca, am condus prudent. Aveam 40 la oră, zăpada îmi viscolea în față, iar la un moment dat, în fața stadionului Național Arena (Steaua-Schalke, o porcărie de altfel, bine că nu m-am dus să îngheț p-acolo), am oprit la trecerea de pietoni, pentru a trece o mamă cu un copil ce se chinuiau cu o umbrelă. Am simțit o bubuitură puternică în spatele meu și, din instinct, am dus ambele mâini la cap și la ochi, să nu mă lovesc în volan. M-a zdruncinat totuși un pic, am dat cu capul de vreo două ori în tetieră și am avut nevoie de două pastile de Nurofen pentru a calma durerea.

Nici mașinuța mea nu e grav lovită, nu se închidea portbagajul, dar s-a rezolvat (din fericire, pentru am plănuit să plec la munte vineri; chiar mă gândeam că atât am așteptat să treacă săptămâna asta ca să plec mai repede, iar acum mi s-a întâmplat accidentul). Am fost un pic supărată, nu foarte speriată, doar m-a durut capul vreo câteva ore. Mă enervasem că mi-a zburat numărul și dă-i și caută-l prin zăpadă, pe sub mașini. Și ca să-mi închei pățania, sunt bine, sănătoasă, la fel și nenea care a intrat în mine, doar mașina lui e praf, noroc că-i de la firmă și s-a scos!