Este o carte relativ uşoară, datorită stilului de scriere. Cu toate acestea, mi-a luat ceva timp să o termin (aproape o săptămână). Aşa se întâmplă atunci când nu mă atrage subiectul. Un prieten mi-a recomandat-o, mi-a spus că pe el l-a ajutat foarte mult şi că eu am mare nevoie de ea. Eu întotdeauna am încercat să înţeleg Viaţa prin propriile experienţe, nu prin poveştiri citite ori auzite. Dar ceva idei mi-au rămas din această carte şi cred că există persoane în lumea asta care au nevoie să o citească.
„Profeţiile de la Celestine”, publicat de James Redfield în 1993, s-a vândut în opt miliooane de exemplare, în mai mult de 30 de ţări, fiind doi ani bestsseler în America.
Protagonistul (sceptic, reticent, ales probabil intenţionat astfel) porneşte într-o aventură în Peru, pe urmele unui Manuscris foarte vechi, care vorbeşte de transformările prin care o să treacă societatea omenească, Manuscris pe care Guvernul şi Biserica vor să-l dea dispărut. Manuscrisul are nouă viziuni, care explică cam tot ce se întâmplă în această lume cu oamenii şi cu evoluţia lor, prin intermediul energiei.
La primele două capitole, am căutat filmul şi am încercat să mă uit în paralel (pentru că mă enerva şi mă plictisea cartea, deşi citeam nişte lucruri destul de interesante despre viaţă, numai că eu aveam deja cunoştinţă de ele; apropos, în ea sunt şi detalii legate de fizică, domeniu care pe mine nu m-a atras niciodată). N-a trecut decât un sfert de oră din film că s-a blocat şi n-am reuşit să mai văd nimic. Am căutat să-l văd pe un alt server, nimic. M-am dat bătută şi am continuat să citesc cartea (promisesem că o voi citi…).
Vă povestesc foarte puţin doar despre anumine viziuni.
În Prima Viziune se vorbeşte foarte mult despre coincidenţe şi despre faptul că nimic nu-i întâmplător.
A 3-aViziune defineşte Universul ca fiind pur energetic, răspunzând cumva gândurilor noastre.
Pe la a 4-a Viziune, am înţeles şi mai bine. Fiecare dintre noi „fură” energie de la ceilalţi mai slabi şi mai nesiguri. Eu am „supt” energie la greu, mai ales prin reproşuri şi prin critici care nu erau deloc constructive, distrugându-i psihic pe cei care au fost o vreme lângă mine. Dar cum nimic nu rămâne neplătit în viaţă şi cum roata se învârte, m-am confruntat şi eu cu asta, având propriile slăbiciuni, fiindu-mi astfel luată energia de către cei mai puternici decât mine. Însă, aşa cum scrie şi în carte, există şi persoane care ne trimit în mod voit energia lor, fără a manipula nimeni în acest caz. De asemenea, îţi poţi lua energia şi din alte surse, din tot ceea ce emană în jurul tău, să vezi frumuseţe în orice lucru, oricât de mic ar fi (o floare, un copac etc).
O a 6-a Viziune te ajută să te descoperi pe tine însuţi, uitându-te în urmă, la copilăria ta, reuşind să-ţi găseşti identitatea care evoluează, să afli cine eşti cu devărat şi care este rolul tot pe acest pământ.
Ajung la a 8-a Viziune, preferata mea aş spune, care vorbeşte despre un subiect care-mi place tare mult: îndrăgosteala asta cu joacă, fluturaşi, euforie, care se transformă, uşor-uşor, în iubire. Sau… în dependenţă. Trebuie doar să înveţi să distingi cele două sentimente. Aşa cum ştiam, am regăsit în carte: această problemă legată de dependenţa în relaţiile amoroase provine din familie, din copilărie. Însă orice om care apare în viaţa ta, are să-ţi transmită un mesaj. Trebuie doar să-l înţelegi. Nimeni nu intră în viaţa ta la întâmplare.
„Nu vom putea salva mediul, nu vom putea democratiza planeta
şi nu-i vom putea hrăni pe săraci atâta timp cât nu renunţăm la teama de lipsuri, de sărăcie,
la nevoia de-a controla, atâta timp cât nu dăruim”.