Larg dezbătut a mai fost acest subiect și continuă să fie. De aceea, eu evit să intru în polemică. Noroc că am blog, ca să-mi spun părerea cât și cum vreau, fără a supăra pe nimeni :).
Termenii de politețe prescurtați mai sus, în titlu, se scriu întotdeauna legat. La fel rămân și când trec la genitiv-dativ. Acești termeni sunt precedați de nume de persoane, funcții etc.
Ex: Dra Magdalena se va căsători anul acesta :).
Sau: I-am cumpărat Drei Magdalena un cadou de nuntă.
Domnul – dl; domnului – dlui
Doamna – dna; doamnei – dnei
Domnișoara – dra; domnișoarei – drei
Avem o singură situație în care se folosește cratima, și anume în cazul pronumelor de politețe compuse.
Dumneaei – d-ei
Dumnealui/Domnia lui – D-lui Dumneasa – d-sa
Dumisale – d-sale
Domnia ta – D-ta
Dumneavoastră – dv, dvs, d-voastră.
Acestea sunt mai rar folosite, deci nu aveți cum să le confundați cu cele menționate în paragraful anterior.
PS: Explicațiile din acest articol apar și în manualele de Jurnalism. Dar nu e musai să urmați o facultate pentru asta, deoarece apar atât în DEX, cât și în DOOM :).
Domnul se mai prescurteaza si dl. Este gresit? Ca si in cazul bd. sau blvd.?
Multumesc
Se prescurteaza “dl”. Am scris “dnul”, dar nu folosesc niciodata astfel; merci, am corectat si in text :).
“Bulevardul” se prescurteaza “Bd”. Sunt gresite formele “bvd” si “blvd”.
„Acesti termeni sunt precedati de nume de persoane, functii…” Precedati sau urmati?
O precizare utilă. Din păcate, informația este incompletă, devreme ce nu se face nicio referire la punctuație, aceste abrevieri (dl, dlui, dna, dnei, dlor) excluzând punctul, din simpla cauză că sunt articulate. Pe câtă vreme, bd., dr. ș.a. nu sunt articulate, deci se scriu cu punct.
Vă rog frumos să explicați care este forma corectă (cum se scrie corect) verbul în următoarea propoziție.
„(Cartea) dați-i-o și lui Ionel”
Sau
„Cartea dați-o lui Ionel.
Logic, si mai ales dupa cum suna, ar fi: “Cartea dați-i-o lui Ionel.” deoare spunem: “Cartea să o dați lui Ionel.”. Astfel putem afla dupa intrebarile: “Ce faceti?/ Dați!”; “Cui?/ Lui!, deci i”; “Pe cine? Pe ea (cartea)!, deci o”. Si apoi… nici nu suna bine “dați-o”. Cu stimă, Agent Ascuns!
Umila mea părere de profesor de limba română este că aceste norme nu au nicio bază, niciun fel de justificare.
Atâta timp cât toate sunt abrevieri, iar marca abrevierii este punctul, toate ar trebuie scrise cu punct, indiferent dacă forma pe care o abreviem este articulată sau nu. Care este diferența aceea esențială dintre abrevierea unui cuvânt articulat și a unuia nearticulat, ca să impună eliminarea punctului? Ambele sunt abrevieri și… punct!
Ca dovadă că este o normă „inventată”, avem suficiente cazuri în care nu o putem aplica sau nu se aplică/nu s-a aplicat niciodată: de exemplu, nu pot abrevia „Număr” sau „Număr curent” drept „Nr”, respectiv „Nr crt” (fără punct). Sunt convins că toată lumea scrie „Nr.”, „Nr. crt.” etc.
Şi da, ar trebui pus punctul şi după dv. şi dvs. Nu şi după d-voastră, care îşi păstrează terminaţia, deci nu e prescurtat la final. Cum nu se pune nici la cca, bunăoară. Cu toate astea, la nr. şi dr. se pune, chiar dacă acel r reprezintă însăşi terminaţia cuvintelor respective. Deci e greu să formulăm o regulă generală, după cum se poate observa. Oricum, mulţumiri Roxanei pentru mica lecţie de ortografie! 🙂