Se spune că mari oameni din istorie, precum Hitler, Stalin, Napoleon, obișnuiau să doarmă puțin. Și eu dorm puțin, chiar foarte puțin în ultima vreme. Somnul de dimineață este cel mai dulce și cel mai greu de alungat. Am nevoie de ceva timp și înțelegere dimineața, mai ales în perioada asta, cânt bate vântul, burnițează, e ceață și am auzit că vin și ninsorile.
Am observat că funcționez în felul următor: dacă trag draperia și fac lumină, mă ridic destul de rapid din pat. Mă rog, asta se întâmpla pe timpul verii, când îmi bătea soarele pe față. Dar acum?! Cu vremea asta mohorâtă?!
N-am fost niciodată prea matinală, mereu am programat două telefoane să mă trezească, nu beau cafea, deci mi-e cam greu să mă restartez, să zic așa. Mi s-a întâmplat și să mă trezesc devreme și, într-adevăr, zicala „cine se scoală de dimineață…” este reală. Trezindu-te la prima oră, ai toate șansele să fii mai productiv, mai eficient și, culmea, mai puțin obosit.
Ora 7. Deschid ochii, care sunt umflați de la cele șase ore dormite (sau patru), cu buzele uscate și părul răvășit. Mă uit în oglinda șifonierului și observ cearcănele și fața obosită. Mă uit la ceas și îmi mai acord vreo 10 minute de somn. Niciodată nu stau cât îmi propun și sar ca arsă din lenjeriile moi și calde, fiind conștientă că azi întârzii… din nou!