Fiecare om vine într-o relaţie cu un trecut, cu o poveste. În viaţă, suntem forţaţi de anumite împrejurări să luăm decizii care nu ne fac cinste, dar ne oferă nişte lecţii de neuitat. Este foarte important să ştii să-ţi accepţi trecutul, să înţelegi că lucrurile s-au întâmplat şi nu mai pot fi derulate.
Este incredibil cum un lucru pe care l-ai lăsat în urmă te poate afecta. Pentru că încerci să construieşti ceva, să zideşti cărămidă peste cărămidă, şi se întâmplă, când nici nu te aştepţi, să te lovească umbrele trecutului.
Am încheiat multe capitole din viaţa mea şi m-am detaşat de anumite persoane care nu erau vrednice să mai stea prin preajma mea. Am înţeles că trecutul trebuie să rămână acolo unde îi este locul, în trecut. N-am cum să-l scot din mintea şi din inima mea pentru că eu eram acolo, când decideam ce e bine şi ce e rău pentru viaţa mea.
Nu pot să şterg trecutul, nu pot să-l uit, dar nici nu ştiu dacă îmi doresc cu adevărat asta. Am avut regrete, m-am judecat, m-am condamnat, dar astăzi ţin capul sus. Am curajul să înfrunt pe oricine şi nu mi se pare corect să ofer explicaţii pentru fapte de acum câţiva ani. Îmi văd de prezentul pe care mi-e dat să-l trăiesc şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că sunt femeia care scrie cuvintele acestea aici.
așa e, trecutul nu trebuie să-ți influențeze negativ prezentul și viitorul, viața e una singură și nu e cazul să pierdem timpul, fericirea ce ni se cuvine, privind permanent la rănile trecutului