libris.ro

Inițial, mă gândisem să pun titlul  ”13 Reasons Why, serialul care ucide”. Așa spune presa internațională, că nu puțini tineri și-au luat viața după ce au văzut acest serial. Dar știți că nu-mi place să pun titluri dramatice. Serialul mi-a captat atenția pentru că încerc să înțeleg ce e în mintea aceastor copii. Este generația care vine din urmă. Încerc să înțeleg ce consideră ei atât de traumatic încât să renunți la frumusețea vieții.

Abia de la episodul zece încolo încep să-i înțeleg sentimentele bietei noastre protagoniste. Cât de cât înțeleg. Pentru că tot sunt de părere că orice, oricât de greu ar părea și oricât de rău ar fi, există o soluție. Iar aceea nu este moartea…

Subiectul serialului

Am să poveste în mare, însă fără prea multe detalii, pentru că știu că nimănui nu-i plac spolerele (eu sunt una persoană la o mie, care pare să n-aibă vreo problemă dacă ce se întâmplă într-un film sau într-o carte). ”13 Reasons Why” îi are ca protagoniști pe Clay Jensen și pe Hannah Baker, cea care alege să se sinucidă, după ce trece printr-o serie de evenimente care o demoralizează, o fac să-și piardă încrederea în sine și să nu mai vadă de ce viața merită trăită. Înainte să-și pună capăt zilelor însă, tânăra înregistrează 13 casete pe care spune motivele care au dus-o la acest gest. Mai exact, pe fiecare casetă spune numele unei persoane ale cărei gesturi a determinat-o să-și taie venele într-o cadă plină cu apă.

Cei doi adolescenți sunt elevi în clasa a XI-a, la un liceu american cu o reputație bună. Deși Clay este îndrăgostit de ea, Hannah are frici și temeri, se sperie, crede că nimeni nu o iubește. Unele casete conțin motive de-a dreptul puerile. Să intri în depresie că un băiat a făcut o glumă pe seama faptului că ai cel mai mișto fund din școală nu e un motiv. Plus că ea se află mereu în centrul tuturor rahaturilor de parcă și-o caută. De fapt, chiar și-a căutat-o cu lumânarea. După ce prietena ei fusese violată, la scurt timp se duce fix în casa respectivului, rămâne în lenjerie intimă și intră în jacuzzi. Păi, nu ți-o cam cauți dacă procedezi astfel?…

Aș vrea să nu fiu prea critică, pentru că, așa cum spuneam, pe la caseta cu numărul 10, mai ales la 12, înțeleg mai bine tristețea și nefericirea prin care Hannah trece. O altă problemă care apare în serial este alcoolul. Jessica, cea care a fost violată din cauză că era beată moartă, ajunge să bea vodkă în fiecare zi, inclusiv dimineața când se trezește, la școală – în pauză – și seara, înainte de culcare. Alcoolismul în rândul tinerilor este un subiect destul de sensibil peste care nu ar trebui să trecem ușor. Ar fi necesare niște emisiuni, niște reportaje. Copiii aceștia au nevoie de ajutor.

Fiecare elev are probleme în viața personală. Unul trăiește cu o mamă drogată și cu un tată vitreg alcoolic, care îl pocnește ori de câte ori are ocazia, altul este ciudatul clasei, îi pozează pe toți și îi surprinde în diferite ipostaze, mai ales pe Hannah, care este sărutată de amica ei lesbiană, amică care de asemenea are o problemă din cauză că tatăl ei este gay și are un iubit, iar ea are aceleași sentimente, însă nu poate accepta că este lesbi. Alex, un băiat care i-a fost unul dintre cei mai buni prieteni lui Hannah, se dă de partea găștii vesele și de bani gata – de fapt, unul singur este plin de bani, care procură iarbă și o împarte cu toți, cel care este motivul principal pentru care tânăra noastră protagonistă nu mai suportă să trăiască.

Caseta cu numărul 12 este esențială și de aici putem înțelege mai bine prin ceea ce trecea Hanna.

“Părea că, orice aș fi făcut, continuam să-i dezamăgesc pe ceilalți. Am început să mă gândesc cum toți ar avea o viață mai bună fără mine. Ce simțeam? …Nu mai simțeam nimic. Era ca un nimic imens și profund, veșnic gol”.

13 motive

Am să scriu fiecare motiv pentru care eu nu consider pierdere de timp acest serial și pentru care merită să stai 13 ore din viața ta în fața televizorului (trăiască Netflix!).

  1. Are un subiect original și este foarte captivant, te prinde de la primul episod.
  2. Se desfășoară pe două planuri: prezentul și perioada de dinaintea sinuciderii lui Hannah. Este foarte bine regizat, iar tranziția dintr-un moment în altul este realizată foarte fain.
  3. Actori tineri, cu puțină experiență, dar care joacă foarte bine. Fiți atenți la ei, căci aceștia vor fi actorii de mâine.
  4. Prezintă realitatea (abuz, încredere, trădare, umilire, depresie, conflictul între generaţii, stimă de sine). Cam așa stau lucrurile, din păcate, nu doar în afară, ci și în România. Depresia chiar este boala secolului. Dacă stai un pic mai mult de vorbă cu oamenii, ai să vezi ce traume, ce dureri și ce suferințe se ascund.
  5. Categoric nu este o capodoperă (chiar ușor lălăială prin unele casete), dar te pune pe gânduri. Ce spui și ce faci poate avea repercusiuni grave asupra altora. Nu toți sunt puternici, unii au o sensibilitate ieșită din comun și pot deveni ușor victima unui abuz sau pot fi răniți din cauza unor cuvinte ce par banale.
  6. Foarte interesant faptul că producătorii au adus cățeluși pe platourile de filmare pentru a-i face pe actori să treacă mai ușor peste scenele cu puternic impact emoțional.
  7. Prezintă drama prin care poate trece un licean. Mare atenție aici. Unii aveți copii, alții vom avea. Nu vreau să mă gândesc ce generație urmează.
  8. Să fiți atenți la coloristică. Este foarte impresionant cum, înainte de moartea lui Hannah, culorile erau vii, plăcute, iar cele de după sunt gri.
  9. Consilierul școlii. N-am avut așa ceva. Nu că cel din film a reușit să o oprească pe Hannah din gestul făcut – ba chiar a spus că singură a decis asta (de altfel, îi dau dreptate) –  dar e important să existe o astfel de persoană la școală.
  10. Selena Gomez este producătorul executiv al serialului. Și mi-a plăcut că a rămas astfel, fără a juca ea în serial. Bașca, se pare că și ea are probleme de anxietate și depresie, motiv care face ca serialul să fie și mai autentic. Atât ea, cât și patru dintre actori și-au făcut același tatuaj pentru susținerea Proiectului Semicolon, o organizație nonprofit de prevenție a sinuciderilor.
  11. Soundtrackul. N-aș fi ales ca motiv muzica de pe fundal, însă chiar e bună. Are piese pe care s-ar cam putea să le ții pe reapet un timp.
  12. Finalul nu este unul clasic. Nimeni nu rămâne cu nimeni, nimeni nu se iubește, ba chiar se termină cumva cu semne de întrebare. Ceea ce au și vrut probabil, pentru că mai are încă două sezoane (de fapt, al treilea apare anul acesta). Nu știu dacă am să le văd pe celelalte două – deși în al doilea arată cum se vindecă și recuperează cei care au înțeles răul făcut colegei lor.
  13. Serialul a fost adaptat după cartea cu același nume, ”Thirteen Reasons Why”, al lui Jay Asher.

De ce s-ar fi putut sinucide niște tineri din cauza acestui serial?

Mă tot întrebam, pe parcurs ce vizionam serialul, dacă fata asta chiar spunea adevărul sau erau doar mofturi pentru că nu primea atenția după care suferea. Nu eram sigură dacă tot acel monolog reprezintă o confesiune sau o răzbunare. Sau poate ambele, având în vedere finalul. Hannah pare o fată foarte normală. De fapt, chiar în timp ce ascultam casetele, mă gândeam dacă nu cumva o fi o cascadorie și la final să trăiască. Nu părea genul acela de copilă. Are talent la scris, este frumușică, are simțul umorului, zâmbește, nu vezi nimic care să o conducă la un astfel de gest. Din păcate, realitatea e alta. Pentru că, de cele mai multe ori, este prost înțeleasă, simte că nu o vrea nimeni, iar mintea începe să o ia razna.

După moartea ei, Hannah – care și așa era un subiect zilnic de bârfă – devine și mai și. Aproape că-ți vine să spui că, dacă te omori, ajungi o adevărată legendă. Să fi fost acesta un motiv? Să simtă tinerii nevoia de a se remarca atât de mult?

După apariția serialului nu puțini – părinți, tineri, adulți, cadre didatice – au rămas cu întrebări pe buze: Cum poți evita așa ceva? Cum poți face un adolescent să înțeleagă că sinuciderea nu este o soluție? Cum îi poți ridica moralul, cum îl poți ajuta, cum poți să-i arăți partea frumoasă a vieții, dar mai ales cum poți afla ce se ascunde în ungherele minții sale dacă nu spune cu voce tare ce probleme ascunde?

DISTRIBUIȚI
Roxana B
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).