Cu toţii ne dorim linişte, dragoste, fericire. Atât femeile, cât şi bărbaţii iubesc şi îşi doresc o familie, cu soţ/soţie şi copii. Unii sunt norocoşi şi se pot considera împliniţi şi realizaţi. Alţii au hoinărit până la o anumită vârstă şi au devenit atât de selectivi încât le e greu să se oprească la o persoană. Poate le este şi frică, după ce sufletul le-a fost terfelit.

Nimeni nu te poate învăţa să fii femeie sau bărbat, aşa cum nimeni nu te poate învăţa să iubeşti. Cu fiecare vârstă şi cu fiecare persoană care apare în viaţa ta, iubeşti diferit. Înfloreşti cu fiecare relaţie şi înveţi din greşelile făcute anterior. N-ai cum să iubeşti la 20 de ani cum iubeşti la 30, la 40 sau la 50 de ani. „Te iubesc” o spun şi puştii de 15 ani, dar abia mai târziu află adevărata valoare a dragostei.

Cât despre întemeierea unei familii, nu văd bărbaţi sub 30 de ani pregătiţi pentru acest pas. Pardon, ei sunt băieţi, nu bărbaţi.

Scuzaţi-mă, poate exagerez un pic. Ştiu că depinde foarte mult de experienţele prin care trece fiecare om, indiferent de vârsta pe care o are. Doar că mi-e greu să cred că există un bărbat sub 30 de ani (cel puţin eu nu am întâlnit) care să le aibă pe toate.

Bineînţeles că poate visa la o familie şi unul dintre aceşti băieţi, dacă a avut o educaţie frumoasă, a ştiut să se distreze până la aceşti anişori şi a învăţat să iubească şi să respecte o domnişoară. Dar la fel de bine poate să-şi dorească o familie şi un afemeiat. Căci nu-i aşa, de ce să nu fie aşteptat cu o mâncare caldă, aşternuturi curate, cămăşi călcate şi apoi o fetiţă dulce care să-i semene şi să-i sară în braţe. Cu toţii vrem să fim „în rândul lumii”, la un moment dat.

E ciudat cum te învârte viaţa şi cum te aduce în nişte situaţii la care nu te-ai fi aşteptat vreodată.

Şi când în sfârşit crezi că ai câştigat în această grea loterie şi eşti pe cale să faci pasul cel mare, cum ar fi să o pui şi tu de-o nuntă, ajungi la concluzia că nu vă potriviţi. Tu, ca bărbat, n-ai vrut decât o femeie obişnuită, dar cerinţele ei sunt mai mari decât ai fi putut crede. Tu, ca femeie, n-ai vrut decât un bărbat „cu de toate”, dar îţi dai seama apoi că nu e capabil să-ţi ofere tot ce ai nevoie, spiritual şi material.

Uite-aşa se întâmplă să fie sute, mii de oameni nefericiţi şi neîmpliniţi. A construi e mai greu decât a primi de-a gata, iar a fi iubit e mai lesne decât a iubi. În cazul ăsta, trenul cu fericire trece mai departe; dacă eşti dispus să te urci în el, trebuie să fii pregătit să faci compromisuri pentru că e imposibil să ai chiar totul. Sau cel puţin în cazul meu, care mereu m-am întins mai mult decât mi-a fost plapuma. Constat că pentru fericire trebuie să munceşti.