N-am înţeles niciodată de unde mentalitatea asta în societatea noastră, cum că femei = curve, iar bărbaţi = macho. Ce, bărbaţii nu pot fi şi ei nişte curve? Sau, nu ştiu, hai să le zicem curvi. Aţi văzut, probabil, „Totul despre sex”. Într-unul din episoade, fetele spun câţi parteneri au avut. Samantha spune că nu-şi mai aminteşte, iar Miranda a numărat vreo 40. Se spune că, indiferent care ar fi adevărul, este bine să-i spui unui bărbat că este al treilea din viaţa ta.

Eu zic, cel mai bine, să nu vorbeşti deloc despre foştii. La urma urmei, contează omul cu care eşti în prezent, chiar dacă nu e nici primul, şi nici al treilea. Iar o femeie serioasă se deosebeşte de una uşoară nu prin numărul partenerilor care îi trec prin pat, ci prin atitudinea, modul în care tratează fiecare relaţie în parte.

În opinia mea, regulile sunt valabile pentru ambele sexe. Fără discriminări, mon cher, că s-au dus vremurile alea în care femeia ştia doar să stea la cratiţă şi să spele, iar bărbatul să vâneze. Dacă ai avut cinci relaţii în care ai iubit şi ai oferit totul, nimic de comentat. În schimb, dacă ţi-ai tras-o cu unul/una doar de dragul amuzamentului sau „la băutură”, atunci e o problemă. Diferenţa este că, în acest caz, bărbatul este considerat un macho, iar femeia o curvă pentru că la final ea va avea un număr în plus pe listă. Ceea ce nu este corect. Mai rar să vezi o femeie că face sex… din  amuzament.

Decât să te căsătoreşti cu prima persoană care îţi iese în cale şi să regreţi alegerea făcută, mai degrabă încerci şi încerci până găseşti ce te face mulţumit, împlinit, fericit. Fie asta şi după cinci-zece încercări, după caz…

Deşi să ai zece parteneri până la vârsta de 29 de ani, să zicem cazul meu, nu e puţin lucru. Este un număr destul de mare. Acum, eu nu stau să spun cu câţi bărbaţi am fost. Nu mă pot lăuda că am avut unul singur. Numai voi ştiţi de trei, din cele relatate de mine pe acest blog. Însă acest număr, fie 3, fie 5, fie 10, destul de sec în aparenţă, are în spate poveşti de dragoste ce vin cu trăirile aferente: iubire, dezamăgire, tristeţe, lacrimi, suferinţă, singurătate, răutate, trădare, ură (mă rog, nu din partea mea, căci nu sunt capabilă de acest sentiment, probabil nici din partea celor care au fost cu mine, căci nu am făcut nimănui un rău atât de mare încât să se ajungă la ură).

E frumos ca trecutul fiecăruia să rămână acolo unde e, fără să fie nevoie de prea multe explicaţii, pentru că e normal că fiecare vine cu un băgăjel, mai mare sau mai mic. Eu, însă, recunosc că fac parte din acea categorie de curioşi. Umblu fără milă în „bagajul” lui şi întreb până aflu tot. Asta nu înseamnă că pun etichetă şi judec viaţa pe care a dus-o. Important este ceea ce face un om azi, nu ceea ce a făcut cândva.