Eu mulțumesc pentru că am primit viață, consider cel mai de preț cadou, înainte de toate. Că este ea ca o piesă de teatru, că noi suntem precum călătorii din tren, care aleg să se așeze ori cu fața, ori cu spatele în direcția de mers, că avem suflet și sentimente, că plângem sau râdem pentru că tot ce se întâmplă în jurul nostru ne afectează, într-un fel sau altul, că dăm vina pe ”Domnul Destin”, mai puțin pe noi înșine, este adevărat. Iar toate reprezintă o luptă. Lupta de a trăi și de a învăța din greșeli…
”Viața este un joc dur și halucinant. Viața înseamnă salturi cu parașuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi și să te ridici, înseamă alpinism, înseamnă voința de a ajunge în punctul tău cel mai înalt și a te simți nemulțumit și neliniștit când nu reușești să o faci” (Coelho)
Ohoho, te-ai dezlantuit 😛 Promit ca voi citi maine (acum e prea tarziu si tb sa ma culc)
Ai dreptate..viata este cel mai frumos cadou primit. Trebuie sa apreciem fiecare moment si sa luam din el tot ce e cel mai bun. Trebuie sa invatam din greselile noastre, ale prietenilor nostri, ale prietenilor prietenilor nostri ca sa devenim mai puternici. Trebuie sa avem speranta ca ducem lupta cea mai dreapta. Cel mai important e ca atunci cand cineva te-a ranit grav, iarta-l! Iarta-l pentru tine, nu pentru el. Daca nu il ierti, acel cineva isi va mentine puterea asupra ta. Vei fi eliberat complet atunci cand il ierti.In final, o sa amintesc de Voltaire si spun asa: „cea mai inversunata lupta este cu tine insuti. Te afli in ambele tabere”.
@John, te-a atras titlul si ai zis sa ma saluti cu ocazia asta? 🙂
Offf, Ioana mica, ce dreptate ai tu, mai ales pe sfarsit cu citatul ala…
Am remarcat ca nu ai mai scris ce mult (you write in short bursts, you know). Si acum ai 4 postar in feedul meu de pe Blogger 😛 Si da, am vrut sa te salut ca ai revenit.
Pai nu vezi cate schimbari in viata mea? Ba dezamagiri, ba bucurii, ba un job nou…:)
Acum, dupa ce am citit, vad 🙂