Eu mulțumesc pentru că am primit viață, consider cel mai de preț cadou, înainte de toate. Că este ea ca o piesă de teatru, că noi suntem precum călătorii din tren, care aleg să se așeze ori cu fața, ori cu spatele în direcția de mers, că avem suflet și sentimente, că plângem sau râdem pentru că tot ce se întâmplă în jurul nostru ne afectează, într-un fel sau altul, că dăm vina pe ”Domnul Destin”, mai puțin pe noi înșine, este adevărat. Iar toate reprezintă o luptă. Lupta de a trăi și de a învăța din greșeli…
”Viața este un joc dur și halucinant. Viața înseamnă salturi cu parașuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi și să te ridici, înseamă alpinism, înseamnă voința de a ajunge în punctul tău cel mai înalt și a te simți nemulțumit și neliniștit când nu reușești să o faci” (Coelho)