Mulți ani trăiască, mulți ani trăiască, laa mulți ani! Cine să trăiască? Roxana să ne trăiască, La mulți ani!
Astăzi este despre ea, despre ziua reginei născute în mai, că tot are ea #QueensAreBornInMai, deci despre tine, Roxană! Din păcate nu pot posta eu în numele ei, așa că, dacă simte, o va face ea. Dacă vrea să mă păstreze “scrisă” numai pentru ea, important e să știe cum e să fii tu subiectul unui articol.

Pare ciudat, nu? Că un om se străduiește să facă ceva pentru un om pe care nu îl știe personal, ci numai din mediul online. Și, stop un pic! Nu suntem pe invers! Doar e genul de prietenă pe care aș cumpăra-o, dacă s-ar găsi în magazine!
Așa că, la mulți ani, Roxana mea virtuală!

De ce un articol? Păi, puteam să fac ceva mai original de atât? Așa, ca de la om care scrie către altul care face același lucru, deși tu o faci mai bine și mai corect!
Cum mă împrietenesc eu cu oamenii? Simplu! Trebuie să aibă acel “Je ne sais quoi!” . Trebuie să mă inspire și să am ce învăţa de la ei.

Deci să începem povestea prieteniei cu Roxana Foxana :). Intru într-o zi online, la recomandarea unei alte prietene, și văd ce scrie Roxana. Mi s-a părut foarte tare că, pe lângă jobul ei, are timp să își antreneze pasiunea – scrisul, așa că i-am scris un mesaj, în care am felicitat-o pentru acest lucru. Apoi, pe lângă asta, i-am dat și cerere de prietenie, căci frumos e să citești autorul, dar mai frumos este să descoperi și omul din spate. Atunci mai observ că, deși Roxana mea locuiește în jungla urbană din Capitală, își rupe din timpul ei să facă oamenii să zâmbească. Deci, Roxano, da, pentru asta m-am împrietenit cu tine pe Facebook: pentru determinarea aceasta în care te învălmăsești și te amețești, dar nu te lași până nu mergi la cei mici din spitale și le pui un zâmbilici ștrengar pe față, pentru nopțile în care renunți la somnul de frumusețe pentru a ne da ceva frumos de citit și pentru pofta de viața pe care o emani când îmi povestești aventurile tale inspirate parcă din viitoarele romane pe care le vei scrie. Ca să continuăm papirusul: pentru setea de a iubi și de a fi iubită, pentru ambiția nebună de care dai dovadă și pentru entuziasmul molipsitor.

Așa că, draga mea, mi-ar fi plăcut să fiu în București astăzi și să îți aduc o brioșă cu o lumânărică și să sufli în ea ca cei mici (doar brioșe știu să fac, tort, nu!). Mi-ar fi plăcut șă îți adun prietenele și la doisprezece noaptea să îți ridicăm câteva lampioane, dar din păcate, nu sunt! Poate voi fi la anul, cine știe!

Până la anul, însă, mai este ceva vreme, dar știu că, deși ziua ta este pe 3 MAI, o vom sărbători în stilul nebunesc care ne-a făcut să ne împrietenim și când voi ajunge la tine, nu mai e mult: așteaptă-mă (cred că putem aranja să fie ziua ta timp de un weekend, dacă ești de accord)!

Între timp, aproape e doisprezece, vine ziua reginei :), așa că voi profita să îți mai fac urări! Împrumut o expresie care m-a fascinat: la mulți ani plini de oameni interesanți și la cât mai multe locuri frumoase de văzut, să fii inspirată și creativă, să ne dai mereu ceva de citit! Să fii tu însăți, că ești maximă așa! Mulțumesc că mă inspiri și că inspiri și alți oameni în lucruri frumoase! Pupici fără sclipici și un buchet de jeleuri din partea mea!

P.S.: Recunoaște, la asta nu te mai așteptai! Și ca să vezi cât ești de specială, Ronaldo a dat trei goluri pentru tine! Te pup!

Autor: Anonim 🙂