Prea multe așteptări și timpul zboară,
Iar ce e dus rămâne veșnic dus,
Tic-tac-ul grabnic mersul ți-l măsoară
Și-n fiecare clipă te-ndrepți spre apus.

Prea multe inutile griji te-neacă,
Te-afunzi adânc cu fiecare gând,
Lași prea ușor momentele să treacă
Și ani din existența ta trec rând pe rând.

Mâine e-un “astăzi” ce va fi uitat,
Ispite tainice mereu te-agață,
Adesea ești absent nemotivat,
Din darul ce se cheamă, Viață.

Ovidiu Scridon