Par ușor ipocrită dacă abordez un asemenea subiect, în condițiile în care eu însămi folosesc abrevieri atunci când scriu? 🙂 Zic că nu. Pentru că… regulile nu se respectă întotdeauna :). Chiar și în mailurile oficiale, avem prescurtarea „FYI” (for your information).
Totul a pornit, cred, de la „ASL PLS”. Partea a doua este folosită chiar și azi (bașca, eu scriu chiar așa, uneori, atunci când insist pe rugăminte: „plsss” – acum, când scriu, parcă nu-mi vine a crede). Singura prescurtare oarecum normală, dacă pot să-i zic așa, este „PLM”. Nu o traduc, știți cu toții de la ce vine 😅. Și da, o folosesc și pe aceasta. E un fel de antonimul lui „LOL” (laughing out loud) pentru mine, deși nu toată lumea folosește prescurtarea pentru acest cuvânt fix cu sensul pe care îl are, adică ceva care genereaza hohote de râs, ci mai degrabă pentru a exprima o ironie. Pentru „PLM” chiar este o scuză bună. Poate fi gândită și ca “People Love Me”, nu? 🙂
Ce prescurtări mai folosesesc și încerc să mă las de ele? (româno-engleză)
–BRB (be right back)
-BTW (by the way)
-APP (apropo)
-MSG (mesaj,e)
-FB (facebook)
-MS (merci; deși ~corect~ ar fi „mersi”, ca să aibă sens).
-CO (concediu)
Suficiente, nu? Asta ziceam și eu :). Na, ce să facem? Trăim în era vitezei. Scriu repede și vreau să fie cât mai multă informație într-un timp cât mai scurt, să nu pierd vremea cu niște cuvinte de început, când pot să trec rapid la subiect. În plus, pare mai familiar când scrii cu prescurtări și abrevieri, depinde cu cine vorbești (aa, uite, mi-am mai amintit de unul! „VB” – a vorbi/vorbesc/vorbești). Acum îmi dau seama că sunt prea multe (îmi venea să scriu „f multe”, deci iată, încă o prescurtare). Serios, încerc să renunț la ele. Noroc că timpul din ultima vreme nu-mi permite să stau prea mult pe mesaje, prin urmare, am început să mă dezobișnuiesc de acestea.
Ce prescurtări îmi întorc stomacul pe dos?
–CMF
-CNV
-BN (încă îmi scapă în mesaje, pe whatsapp sau pe facebook)
-DC
-CP
-AKSA
-BV
-NB
-PWP
-T’BESK (parcă așa țin minte că am văzut pe facebook, pe undeva).
Or mai fi și altele, dar deja mi-e rău de la cele scrise până acum. Am încercat să dau o explicație mai sus, de ce ajungem să folosim prescurtările. Dar nu există scuze. De ce pocim atât de tare limba română? E păcat de ea, zău, e prea dragă, prea frumoasă. Eu acum mă iau inclusiv de mine, cred că v-ați dat seama de asta. Generația de azi s-a obișnuit cu prescurtări din rețelele virtuale. Eu le-am folosit, însă, în generală și, mai târziu, în liceu și facultate. Scriam „Șt.c.Mare”, „lb.rom”, „ist”, dpdv”, „a.î” ș.a.m.d. Sper ca un articol de genul celui scris de mine acum (poate cu mai multe exemple și, eventual, documentat) să ajungă la cât mai mulți tineri.
Sursa foto: creeracord.com
[…] imi pare mie mai usor de inteles). De aceea, din cand in cand, mai scriu despre VIRGULE, despre CUVINTE DESPARTITE, despre „SI„, CRATIMA sau altele – dati voi click, daca vreti sa mai cititi vreo […]
[…] tu semn de întrebare, nu tu scris normal, ci prescurtat (am zis AICI că nu suport prescurtările de genul), nu tu virgula (sau trebuia sa apreciez faptul ca nu a scris […]