Mă aflam în redacția “Fanatik”, acum câțiva ani, când redactorul-șef m-a corectat cu privire la formele menționate în titlu. În sinea mea, l-am făcut nebun, dar apoi am bătut frumos la ușa biroului său și l-am rugat să-mi explice (adevărul e că, atunci când mă macină ceva, nu prea pot dormi noaptea).
CORECT: O prietenă de-ale mele a intrat la Facultatea de Litere.
GREȘIT: O prietenă de-a mea a intrat la Facultatea de Litere.
De ce este greșit? De unde și până unde a apărut forma asta ciudată și urâțică din a doua propoziție? Îmi amintesc și acum discuția cu redactorul-șef (posibil să citească acest articol, dar e puțin probabil să-și mai amintească):
-Dom’le, am zis eu sigură pe mine, n-are logică. E vorba de o singură prietenă. A mea. Prietena mea, adică una de-a mea.
-Nț. Ia și caută pe Google.
-Am căutat, dar pe cuvânt că nu apare altfel decât spun eu (pe naiba, găsisem și pe net, dar nu-mi venea a crede că eu vorbeam greșit de vreo 20 și ceva de ani 🙂).
-Ești fată deșteaptă, Roxano! Gândește-o, că e la mintea cocoșului!
Avea un mod drăguț și inadmisibil de subtil de a mă face deșteaptă, când eu mă simțeam imbecilă :).
-Este vorba despre una dintre prietenele tale, continuă el calm. O prietenă dintre cele două, trei, cinci sau câte vrei. Practic (și teoretic, mai ales), înlocuiești prepoziția “dintre”. Alegi o prietenă din mai multe. Are sens acum?
Desigur, chiar are sens :).
M-am documentat atunci de-am înnebunit și am dat-o pe toate părțile până am priceput. L-am dat naibii pe Becali (despre el scriam cele mai multe știri, deoarece aducea vizualizări cu caru’ 😅), și m-am apucat să văd care-i treaba cu formularea asta ciudată. Nu că eram eu grea de cap. Înțelesesem foarte bine teoria, dar cel mai greu este să accepți că greșești. Iar eu, în trecut, nu prea îmi suportam greșelile și nici să fiu corectată. Bine, corect e să spun că încă lucrez la asta :).
Exemple:
Am vorbit cu un prieten (al meu) să mergem la un restaurant indian.
Sau: Am vorbit cu un prieten de-ai mei să mergem la un restaurant indian.
Spune-mi, te rog, dacă te duci cu iubitul tău la cinema sau cu o prietenă (a ta).
Sau: Spune-mi, te rog, dacă te duci cu iubitul tău la cinema sau cu o prietenă de-ale tale.
Ambele fraze sunt corecte. Prin urmare, ori eviți a folosi forma aceasta, care știu că pare fără sens, ori o spui corect (crede-mă, tot folosind-o, te vei obișnui).
Mulțumesc și astăzi pentru faptul că am lucrat în presă, chiar dacă nu am ani mulți de jurnalism în spate ca alții, pentru că am învățat o mulțime de lucruri utile. Și vă spun cu tot dragul, a vorbi și a scrie corect în limba nativă nu are legătură cu profesia, cu domeniul în care activezi :).
Eu folosesc urmatoarele forme:
~ una/unele dintre prietenele, colegele mele;
~ unul/unii dintre prietenii, colegii mei;
~ unei, uneia/unui,unuia/unor,unora dintre (…)
Nu specificati sursa! Totusi, conform normelor cuprinse in DOOM2, ambele variante sunt corecte. (DOOM sectiune 6.5. pct 4)
Regret sa constat ca ati inceput, din ce in ce mai multi, sa preluati tampeniile lansate de niste sfertodocti cu pretentii de mari lingvisti!
Stimata doamna Roxana B, daca sunteti atat de desteapta, isteata si cu pofta de studiu, ar fi trebuit sa aveti si un elementar simt al limbii, care este o chestiune ce vine la pachet cu celelalte calitati enuntate. Mai ales in contextul actual, cand agramatismul vulgar de tip „cocalar de cartier” a inceput sa se impuna in mod violent in limba romana si sa fie folosit mai peste tot, sub pretextul ca avem o limba vie care, chipurile, se transforma…
V-ati pus vreodata intrebarea de ce acel DE trebuie neaparat sa-l inlocuiasca pe DINTRE? Aceasta nu este decat o gaselnita idioata a unui individ (unei individe) fara minime cunostinte adevarate de gramatica si fara un elementar bun simt lingvistic.
Acel argument nu contine absolut nimic fundamentat, este arbitrar si nu are nicio legatura cu adevaratul sens al sintagmei „un prieten de-al meu”/”o prietena de-a mea”, care exprima, de fapt, un raport de posesie intre subiect (subanteles-EU) si
atribut (prieten/prietena). Cand spun „un prieten de-al meu”, ma refer la faptul ca acel prieten este AL MEU, imi apartine si nu la posibilitatea ca prietenul sa faca parte dintr-un grup mai larg de alti prieteni, dintre care eu as putea face o selectie. Ca sa nu ma refer si la modul in care suna UN PRIETEN DE-AI MEI, luat din toate punctele de vedere. „Explicatia” ca prepozitia DE ar fi un substituent al celeilalte prepozitii DINTRE, este cel putin fortata, absurda si complet agramaticala. V-as mai putea da multe alte exemple de alterari gramaticale (si lexicale) din limba actuala, care au devenit deja „reguli de baza” pentru unii vorbitori si care pe mine ma oripileaza, dar din pacate nu am nici spatiu si nici timp pentru a o face. In concluzie, va sfatuiesc sa ramaneti la fel de desteapta precum ati fost inainte de a fi descoperit „revelatia” gramaticii, si sa folositi in continuare formulele UN PRIETEN DE-AL MEU/O PRIETENA DE-A MEA, NISTE PRIETENI DE-AI MEI/NISTE PRIETENE DE-ALE MELE.
Multumesc ca ati incercat sa ma luminati, domnule. Insa m-ati pierdut pe la “subinteles” cu “î” din “a”. Asa cum am explicat si in articol, eu la randul meu am invatat de la altii, nu m-am trezit peste noapte inventand reguli. Si am concluzionat ca refactorul-sef de la vremea respectiva avea dreptate. Am consultat si alte opinii (nu doar din presa scrisa), care au fost de aceeasi parere.
PS: Nu e nimic al dvs, prietenii nu ne apartin (nici macar dpdv al gramaticii) :). Zi frumoasa!
Referitor la ceea ce ai scris, pare că te contrazici. „Nu e nimic al dvs, prietenii nu ne aparțin” așa cum i-ai răspuns domnului Mircea-Dan. Totuși, în articolul redactat de tine, putem observa, chiar evidențiat: Am vorbit cu un prieten (AL MEU) să mergem la un restaurant Indian.
Este logic, chiar dacă la prima vedere pare aberant. Totuși de menționat este că AMBELE forme sunt CORECTE, întrucât prepoziția „de” își pierde sensul partitiv și reia sensul „de felul”, la care se adaugă un pronume posesiv. În acest fel, norma curentă admite atât pluralul (un prieten de-ai mei) cât și singularul (un prieten de-al meu), conform DOOM secțiunea 6.5, punctul 4.
Da, cel mai ciudat și de remarcat este exemplul adjectivelor „mele” și „tale” care au aceeași formā pentru singular și plural, feminin: Casa prietenei/prietenelor mele/tale. Spre deosebire de masculin, unde formele se schimbā: Casa prietenului meu – Casa prietenilor mei.
Ambele forme sunt acceptate de DOOM. Verifică informațiile înainte de a le disemina!
Prostiile astea sunt debitate fie de oameni care nu au fost la scoala, fie de oameni care nu au gasit alte modalitati prin care sa se afirme si s-au gasit sa schimbe expresii pe care romanii le utilizeaza de pe vremea cand acesti „savanti” nici macar nu erau nascuti.
Daca ar fi sa mergem pe aceasta logica,
– daca am zece caiete, trebuie sa spun „un caiet de-ale mele” pentru ca „un caiet de-al meu” este gresit,
– daca am sase scaune in casa, nu pot spune „un scaun de-al meu”, ci „un scaun de-ale mele”,
– daca am sapte gaini in curte, nu pot spune spune „o gaina de-a mea”, ci „o gaina de-ale mele” …
Pe mine ma zgarie in urechi la fel de tare ca atunci cand aud pe cineva cu „oamenii este …”
Iar despre chestia cu „prietenii nu ne apartin”, este clar ca ati debitat-o pe negandite ca pe un slogan. Altfel v-ati fi dat seama ca va contraziceti singura afirmatiile scrise mai sus in postare.