În ultima vreme scriu mult de mână şi dau multe semnături. Mi-a luat ceva timp până mi-am intrat în formă, nu mai scrisesem de foarte mulţi ani. Însă mă bucur enorm că am această ocazie, să scriu din nou. Uneori, îmi place atât de tare, că acord puţin mai mult timp doar ca să scriu frumos :).

Sunt un pic revoltată când văd atât de mulți tineri care scriu agramat şi, în plus, cu prescurtări știute doar de ei. Mă enervează tare semicuvintele „cv” (pentru „ceva), „npc” (n-ai pentru ce), „cf/ncsf” (sunt destul de populare, nu e cazul să le mai traduc) etc.

Îmi amintesc când am scris prima scrisoare. A fost către prietenea mea cea mai bună din copilărie, Cristina. Am vrut să păstrăm legătura, deşi ne-am separat prin mutarea mea la altă şcoală dintr-o altă localitate.

Apoi, pe la 17 ani, am scris prima scrisoare de dragoste. Am scris chiar și niște versuri.  Şi începusem cu „dragul meu”. Apoi au urmat altele şi altele.

Ultima dată? Nu știu.

Aa, da… Se întâmpla aici, pe blog. Aduceam niște mulțumiri unei persoane dragi. Tot un fel de scrisoare de dragoste se numește.

Tu când ai scris ultima dată o scrisoare?