Atât de tare m-a derutat filmul, încât am vrut dacă şi cartea mă va fermeca la fel, dacă ma va zăpăci la fel, autorul jucându-se efectiv cu mintea mea, şi dacă mă va face să-mi pun o mulţime de întrebări: ăsta e criminalul? sau ăsta? …Numai aşa m-au ţinut până la final atât filmul, cât şi cartea. Abia spre final m-am prins şi am fost chiar sigură că acela este făptaşul.

Tot auzisem şi tot văzusem foarte multe persoane comandând în nebunie „Fata din tren”. Mă, dar ce poate avea aşa special cartea asta? Sincer, nu mi-a atras foarte mult atenţia. Şi mă mir, pentru că eu am talentul de „simţi” o carte încă dinainte de a o citi, dacă e bună or ba. Să fiu sinceră, cred că mă aflu printre ultimele persoane care au citit, în sfârşit, această carte. Ofer, totuşi, câteva detalii, poate mai este careva în mâinile căruia să nu fi ajuns „Fata din tren”.

Povestea se învârte în jurul a trei femei, Rachel, Megan şi Anna. Rachel este dependentă de alcool şi, timp de doi ani, se preface că merge în fiecare dimineaţă la serviciu cu trenul de 08.04, trecând pe lângă casa în care a locuit cândva, alături de soţul ei, Tom. Tom s-a recăsătorit cu Anne şi au o fetiţă împreună, ceea ce Rachel nu a putut niciodată să-i ofere acestuia. Lângă casa aceasta, mai este un cuplu, pe care Rachel îl admiră în fiecare dimineaţă, un cuplu perfect, format din Jess şi Jason, în imaginaţia ei. În realitate, aceştia sunt Megan şi Scott, pe care Rachel îi vede ca având o viaţă perfcetă, tot ceea ce avea ea şi Tom în urmă cu cinci ani. Megan nu este deloc cea mai fericită femeie din lume, având multe secrete în trecut şi luptându-se cu prorpii demoni. Anna, de asemenea, după ce a trecut din postura de amantă la cea de soţie, nu este fericită pe deplin şi tot timpul are impresia că este ameninţată de Rachel, care nu încetează să-şi sune fostul soţ în miez de noapte.

O poveste plină de suspan, o carte superbă, un film de excepţie! Iar Emily Blunt a făcut un rol senzaţional, reuşind să interpreteze o alcoolică, cu faţa buhăită şi vizibil urâţită.

„După toate prin câte a trecut, merită să fie fericit. Nu voi fi niciodată invidioasă pe fericirea lui, doar că mi-am dorit să fi fost fericit cu mine”.