Își amintește cineva de TOP 13 cărți cu care m-am lăudat pe la începutul anului? ”Frați de cruce” nu se regăsește printre acelea, dar urmează și cele menționate în acel articol. Doar că pe aceasta am avut-o la îndemână după ce am terminat ”Să ucizi o pasăre cântătoare” (poate îi fac recenzia săptămâna viitoare). 

De Ingvar Ambjornsen nu auzisem până acum. Deși a mai scris și alte cărți, acesta a cunoscut succesul odată cu apariția romanelor ce îl au ca personaj principal pe Elling. Celălalt personaj este Kjel Bjarne, prietenul lui grăsun, obsedat de sex și de mâncare, timid și, totodată, virgin.

”…viața merge înainte. Ne naștem singuri și murim singuri. Iar unii dintre noi trec și prin viață tot singuri”.

Recomand din toata inima “Frați de cruce”. Nu mi s-a mai întâmplat de ceva vreme să râd atât de mult citind o carte. Și e tare ciudat să fii singura persoană din metrou cu gura până la urechi. Îmi curgeau lacrimile de la râs, ca să fiu și mai precisă! 😅 Când am luat-o prima dată în mâini nu mi-am imaginat nici măcar pentru o secundă că îmi va plăcea așa mult.

”-E prea puțină frumusețe în lume. De aia există atâția oameni care se refugiază în alcool sau în tot felul de droguri și pilule”.

Elling și Kjell Bjarne sunt doi prieteni de nedespărțit, după ce au împărțit un loc special (o instituție psihiatrică), iar acum lovuiesc împreuna într-un apartament din Oslo. Cei doi fac eforturi pentru a se adapta la viața socială; suferă de timiditate, de anxietate și au mici șocuri în situații de viață care se pot întâmpla zilnic oricui. Elling și Kjel nu au prieteni. Singura persoană care îi vizitează este Frank – asistentul social care îi scoate, din când în când, la pizza și la film, având astfel grijă de integrarea lor în societatea norvegiană. Asta până când, în viața celor doi, apar doi pisoi, vecina lor însărcinată și părăsită de un spanioloi și un bătrânel a cărui casă este înțesată de cărți. Fiecare zi devine o provocare. Nu vă spun dacă Elling și Kjel Bjarne se adaptează. Sper să citiți cartea și să descoperiți asta :).

”M-am surprins dorindu-mi ca natura să mă fi înzestrat și pe mine cu astfel de nevoi simple. Câte nopți nedormite n-aș fi scutit dacă aș fi fost binecuvântat cu o minte mai săracă! Mii! Pierdusem zile și nopți pentru a găsi cine știe ce replică mușcătoare, răspunsuri pe care ar fi trebuit să le dau în anumite situații, în care eram tratat incorect. Fără niciun rezultat, bineînțeles, dar nu mă puteam stăpâni”.

Ceea ce face deliciul acestui roman este maniera comico-ironică în care este scris. Ambjornsen este de părere că noi toți ne ascundem, într-o măsură mai mare sau mai mică, în spatele unor măști. Asta și scoate în evidență în scriitura sa. Doi oameni încearcă să trăiască așa cum o fac alții, potrivit unor tipare considerate a fi normale. Iar dacă pentru cei doi neadaptați integrarea se face lent și cu ușoare dificultăți, pentru cititor lucrurile se petrec într-un mod amuzant, haios. 

”Mi-am petrecut toată viața gândindu-mă încotro se duc oamenii. Care sunt visurile și scopurile lor. Ce fel de oameni sunt în spatetele măștii. Uneori, devenea aproape o manie pentru mine. Puteam sta cu orele, în vechiul nostru apartament, la fereastră, lăsându-mi imaginația să o ia razna”.

Fiecare dintre noi are mii de gânduri, unele mai ciudate, care rămân acolo, undeva ascunse. E interesant să pătrunzi în mintea lui Elling, care este un nevrotic, să-o poți analiza gândurile și reacțiile.

”În timp ce el vâslea, eu stăteam în spate și filozofam. Niciodată n-am putut înțelege de ce fac parte din acest spectacol ciudat. Lumini și umbre. Zgomote stranii. Oameni care vin și pleacă. Uneori, eram convins că toate sunt absolut lipsite de sens, fără direcție sau scop. Alteori, ca în ziua aceea, îmi plecam umil capul. Nu puteam vedea tiparul țesăturii, dar simțeam puterea supremă, simțeam că fac parte dintr-un tot mai mare, din ceva care mă depășește”.

“Frați de cruce” este o poveste inedită, se citește repede dacă te ții de ea și merită să o avem în bibliotecă. Romanul a fost și ecranizat, iar în 2002 a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin. “Elling” a fost adaptat și pentru scenă, la Teatrul de Comedie București. Sper să prind și eu vreodată piesa; mi-ar plăcea mult să o văd.

”Toate trec. Sau, mai degrabă, ca să fiu mai exact, lucrurile se schimbă, sunt înlocuite de ceva nou. Am învățat să mă obișnuiesc cu asta, ori de câte ori viața îmi trage câte un pumn”.