Poate că „Paula” nu a fost cea mai inspirată alegere pe care am făcut-o. Poate că ar fi trebuit să citesc întâi „Amantul japonez” sau oricare altă carte scrisă de Isabel Allende, această mare scriitoare, cu un talent extraordinar, pe care îmi tot propun să o citesc, de vreo câţiva ani. Însă am început cu asta, cea mai grea şi tristă, probabil. „Paula” este despre viaţă, despre moarte, despre iubire, despre singurătate. Este despre fetiţa, despre femeia şi despre mama Isabel Allende.

Paule este fiica autoarei, care moare la vârsta de 28 de ani, de porfirie. Eu nu pot reda aici cât de cutremurătoare şi răvăşitoare este această carte.

„Ascultă, Paula, vreau să-ţi spun o poveste, ca atunci când te vei trezi să ştii pe ce lume te afli”. Aşa îşi începe Allende cartea şi, totodată, scrisoarea pentru fiica ei, care intră în comă şi care… nu se va mai trezi. Deşi citisem despre carte pe copertă şi ştiam finalul, tot speram să dau peste o surpriză, iar tânăra Paula să se trezească. Îmi doream atât de mult să se trezească…, să se sfârşească chinul mamei care a stat timp de un an la căpătâiul ei, neputând să se despartă… Şi acum mi se face pielea gâină când mă gândesc prin câte a trecut biata femeie, care a făcut posibilul şi imposibilul pentru a-i prelungi viaţa fiicei sale.

Este o carte tristă, dar reuşeşti să te amuzi în anumite pasaje, unde Allende vorbeşte despre copilăria şi adolescenţa sa. Îmi place foarte mult faptul că poveşteşte despre tinereţea ei, despre începuturile ei în presă, atunci când inventa tot felul de articole.

Scriitorii aceştia, din America Latină, şi mă refer aici la Gabriel Garcia Marquez şi Isabel Allende, căci alţii nu am citit, au aşa, un fel de a povesti, combină politica cu poveştile de viaţă ale oamenilor, cu suferinţele şi cu trăirile şi emoţiile lor.

Citate

„Dacă scriu ceva, mă tem să nu se întâmple, dacă iubesc prea mult pe cineva, mă tem să nu-l pierd; şi totuşi, nu renunţ să scriu şi să iubesc, nu pot…”

„Atunci mi-am dat seama că sunt frumoasă din simplul motiv că îmi doream să fiu frumoasă”.

„Nu ştiu cum să ajung la tine, te chem, dar nu mă auzi, de aceea îţi scriu”…

„Adevărata prietenie rezistă timpului, distanţei şi tăcerii”.

DISTRIBUIȚI
Roxana B
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

LĂSAȚI UN MESAJ