Locaţie: Green Caffe, Bd. Regina Elisabeta 59, Bucureşti

Data: 27 septembrie  2025

Carte: ,,Insula cărţilor” de George Arion

Invitat: George Arion

Organizator: iCarte, iParte

Moderator: Roxana Brănişteanu, Flavia Stoica

Parteneri: Green Caffe, Asociația ICARTE

Un roman despre cărţi, o întâlnire despre sens

În „Insula cărților” George Arion ne invită să pătrundem într-un univers unde granițele dintre realitate și ficțiune se estompează, iar cititorul devine parte din poveste. Pe fundalul acestui cadru, sunt dezvăluite secrete, întâmplări neașteptate și întrebări despre identitate, cunoaștere și puterea transformatoare a cărților.

Pregăteşte-te să descoperi o lume aparte, în care cărțile devin aproape vii și au un rol activ în viața personajelor. Este o poveste care combină misterul cu o meditație profundă asupra semnificației lecturii și a locului pe care literatura îl ocupă în viețile noastre.

Avem şi o reducere de 30%: folosiţi codul ,,icarte30″ pe site-ul Crime Scene Press şi beneficiaţi de reducere.

Poveşti din spatele paginilor

George Arion nu e doar scriitorul „Insulei cărților”, ci și omul care a pus suflet în fiecare pagină.

La întâlnire vei putea să-i împărtăşeşti ce te-a făcut curios în timpul lecturii, să afli cum a gândit povestea și poate chiar să descoperi povești din spatele cărții pe care nu le găsești scrise nicăieri.

Nu e o conferință, ci o discuție simplă și sinceră între cititori și autor — tocmai asta o face să fie o experiență pe care n-ai vrea să o ratezi.

IA BILET PENTRU CLUB DE AICI

IMPORTANT!

În situația în care, din diverse motive, nu mai puteți participa Clubul de Lectură, banii pe biletul de participare nu vor fi returnați. Se poate înlocui participarea cu prezența unui alt participant, însă nu este datoria Moderatorului/Organizatorului de a găsi acea persoană. Rugămintea este să evitați o astfel de situație, întrucât sunt costuri făcute în avans pentru ca acest atelier să aibă loc. De asemenea, menționăm faptul că evenimentele iCarte, iParte nu sunt ale unei coporații, ci organizate de persoane pasionate de citit, care contribuie din prorpiile surse și resurse la educația din România.

Articolul Destinaţia literară a lunii septembrie: ,,Insula cărţilor” de George Arion apare prima dată în Roxana B.

Prima data am vazut cartea pe Book Depository. După, a început să apară tot mai des pe grupurile de lectură internațională și atunci am început să îmi pun anumite semne de întrebare. Am citit recenzii pro și contra, dar subiectul mi se părea așa de fain încât am zis că nu am cum să greșesc. Mi-era dor de un thriller bun și amuzant, așa că a fost cumva alegerea perfectă.

ACHIZIȚIONEAZĂ „CLUBUL CRIMELOR DE JOI” LA REDUCERE

Titlu: Clubul crimelor de joi

Autor: Richard Osman

Gen: Beletristică, polițist

Faceți cunoștiință cu Ron – un fox boxor de categorie grea, Ibrahim – sau Ib, un fost psiholog născut în Egipt, cu Elisabeth – sau Lizze, o doamnă versată cu multe relații (presupun eu că fostă spioană) și Joyce – o fostă asistentă medicală și ultima intrata în gașcă.

„The day passes very pleasantly. The sun is up, the skies are blue and murder is in the air.”

Multă adrenalină, tensiune cât cuprinde și secrete păstrate zeci de ani.  Două anchete desfășurate în parallel, fiecare așa cum poate, poliția pe căile cunoscute și legale, iar gașca… apelând la vechi cunoștiințe, multă inteligență și putere de deducție.

Am fost convinsă, încă de la nceputul romanului, că știu care este criminalul. Nici nu trebuie să vă spun că la final am fost complet pe lângă, nici măcar nu m-am apropiat de adevăr. Și când mă gândesc că atunci când eram mica voiam să devin detectiv la omucideri (pe lângă stewardesă, dacă se putea, în paralel).

Iubesc umorul englezesc, așa sec cum este el – uneori – iar doza de umor din romanul de față mi-a plăcut. Am avut o oarecare îndoială, la începutul romanului, când am văzut că personajele principale au o anumită vârstă și experiență de viață. Am intrat mai greu în poveste (asta a fost partea care nu mi-a placut) și cred că introducerea a fost un pic prea lungă, pe alocuri plictisitoare, dar nu a afectat cu nimic farmecul romanului, până la final.

O crimă înfiorătoare zguduie comunitatea din Coopers Chase, un sătuc liniștit anume gândit pentru seniori. Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron poate că au o vârstă venerabilă, dar mai au încă destui ași în mânecă. Și multe povești de spus…

ACHIZIȚIONEAZĂ „CLUBUL CRIMELOR DE JOI” LA REDUCERE

Nu știu cum o să fiu eu la venerabila lor vârstă, dar aș vrea să trăiesc lângă oameni ca Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron. Bine, când o să fiu venerabilă, vreau să fiu Elizabeth – are o minte sclipitoare, multe “cunoștiințe”, atenție la detalii, dar și o inteligență aparte. Clar, ea a fost personajul meu preferat.

După ce te pensionezi, trebuie să îți găsești o ocupație. Unii au grijă de pisici, alții amărăsc viața familiei (intenționat), alții se implică activ în comunitatea în care trăiesc, în timp ce alții încearcă să resolve crime încă nesoluționate.

„Well, you know what Sherlock Holmes said, old son. If you don’t know who did it, then… something or other.”

Pentru majoritatea dintre noi, seniori sunt persoanele cele mai expuse și mai naïve, deși mulți dintre ei au mintea mai ascuțită decât mulți dintre noi. Dacă nu mă credeți, citiți cartea și continuăm discuția după!

Polițiștii au fost simpatici, dar parcă nu au fost suficient de mult “utilizați”. Cei patru octogenari erau mereu cu un pas înaintea anchetei efectuate de poliție. Așteptam mai mult de la Donna, tânăra polițistă care dorește să se afirme într-o lume a bărbaților. Sper că în următorul volum să fie pus un pic mai mult accent pe personajul ei.

ACHIZIȚIONEAZĂ „CLUBUL CRIMELOR DE JOI” LA REDUCERE

Per total, mi-a plăcut povestea, am savurat-o pe îndelete, personajele au fost bine conturate și replicile au fost delicioase. Capitoalele sunt foarte scurte (3-5 pagini), iar povestea este cursivă si foarte ușor de citit. Mi-au plăcut analogiile cu Sherlock Holmes, dar și trimiterile către serialele de televiziune care au ca principal subiect crima.

Richard Osman a știut cum să ne aburească, la propriu. Cazul este încurcat, cu multe piste, toți par a fi vinovați de ceva. Trafic de droguri, afaceri cu interlopi, acțiuni plasate în afara legalității. Încă o zi obișnuită la Coopers Chase.

Abia aștept să văd care vor fi aventurile celor patru în următorul volum al seriei.

Nota mea: 4

Lectură plăcută!

Articolul Recenzie: „Clubul crimelor de joi” de Richard Osman apare prima dată în Roxana B.

William Wilkie a fost prozator englez, dar și prieten apropriat și colaborator al lui Charles Dickens. Prin scrierile sale, în care predomină misterul și crima, poate fi considerat precursor al romanului polițist. De obicei pun descrierea autorului la finalul recenziei, însă de această dată am considerat că poate fi o introducere excelentă.

ACHIZIȚIONEAZA „FEMEIA ÎN ALB” LA REDUCERE

Titlu: Femeia în alb

Autor: Wilkie Collins

Gen: Beletristică, polițist

Walter Hartright este angajat ca profesor de desen în casa lui Frederick Fairlie, pentru a le instrui pe nepoatele sale – Laura Fairlie și Marian Halcombe – în arta picturii. Printr-un joc al destinului, Walter o întâlnește pe Anne Catherick, pe care o și ajută – străina devenind astfel femeia în alb, o figură cunoscută în împrejurimi și care va schimba iremediabil destinul tuturor.

Viața profesorului la Limmeridge House decurge lent și fără peripeții. Acesta se împrietenește cu Marian și cu Laura, pentru care începe să nutrească anumite sentimente. Totuși, relația celor doi este soritită eșecului, încă dinainte de a începe, pentru că Laura este logodită cu baronetul Sir Percival Glyde.

ACHIZIȚIONEAZA „FEMEIA ÎN ALB” LA REDUCERE

Dezamăgit, Walter alege să plece într-o aventură pentru a-și vindeca inima rănită, iar Laura este obligată să se căsătoreasca. După șase luni în Italia, familia Glyde se întoarce în Anglia și se mută la conacul lui Sir Percival, Blackwater Hall (ce nume predestinat). Tinerii căsătoriți sunt însotiți de contele si contesa Fosco. Contele este un foarte bun prieten de-al lui Percival, iar contesa este chiar mătușa dezmoștenită a Laurei… ca să vezi, ce mica e lumea.

Căsătoria este lipsită de dragoste și armonie, iar Laura știe că scopul soțului ei este de a pune mâna pe averea pe care ea o va moșteni la împlinirea a 21 de ani. Singura fericire pe care o are Laura este prezența constantă a lui Marian, sora ei vitregă… nu e așa că povestea este și mai încurcată?

Eh, și de aici o să înceapă toate tragediile și trădările. Puterea banilor primează!

Am fost puțin sceptică în momentul în care am început să citesc romanul. Fiind descrisă ca precursoare a romanului polițist, aveam mari temeri, pentru o carte scrisă la mijlocul secolului XIX. Deși a început puțin mai greu (cam 150 de pagini), “Femeia în alb” m-a ținut în alertă pe tot parcursul lecturii, datorită acțiunii care se petrece într-un ritm alert, dar fără a fi grăbită.

ACHIZIȚIONEAZA „FEMEIA ÎN ALB” LA REDUCERE

Modul în care este scris romanul – din mai multe perspective, inclusiv din cea a personajelor negative, fiind mai mult o mărturile a unor fapte, interviuri și jurnale – nu are cum să te plictisească. Mă opream din citit doar pentru că trebuia neapărat să muncesc sau să dorm .

Personajele au fost excelent construite, complexe, trezind numeroase sentimente pe parcursul lecturii. Totuși, Laura mi-a fot un pic antipatică, fiind genul de personaj frumos, drăguț, sensibil, orfan și bogat (puțin clișeic acum, dar unic la vremea respectivă), dar care nu dă dovadă de curaj pentru a înfrunta provocările sau pentru a spune nu, ci care preferă să accepte ce îi este destinat.

Personajul pe care l-am detestat cel mai mult a fost prietenul lui Sir Glyde, contele italian Fosco. Deși a avut un rol aparent neimportant, și care la început a fost considerat doar un bufon excentric, dar care s-a dovedit a fi, de fapt, creierul romanului. Personajul lui începe să prindă contur după jumătatea cărții, pentru a deveni un personaj central în această poveste.

Personajul pe care l-am admirat de la primele până la ultimele pagini a fost Marian, sora vitregă a Laurei. Nu cred că am întâlnit niciodată o persoana care să fie atât de neinteresată de propria persoană, care să fie în stare să își dea viața pentru cei la care ține, și care să fie dispusă să își abandoneze propriul destin pentru a fi aproate de sora ei. Admirabilă!

ACHIZIȚIONEAZA „FEMEIA ÎN ALB” LA REDUCERE

“Femeia în alb” este un roman despre mister, intrigă, dragoste, răzbunare, toate aceste ingrediente fiind iscusit introduse în acțiune. Wilkie Collins are un stil plăcut de a scrie și de a da viață unor tipologii umane sub forma personajelor cu chip bine conturat. Ca cititor, am fost ținută în suspans aproape tot timpul, pentru că misterul din jurul evenimentelor se clarifică complet abia în ultimele cinci pagini ale romanului.

Nota mea: 5

Lectură plăcută!

Articolul Recenzie: „Femeia în alb” de Wilkie Collins apare prima dată în Roxana B.

Deși îmi plac romanele polițiste și am citit destule până acum, cartea asta a fost o mare surpriză pentru mine. Nu știam la ce să mă aștept, dar nu mă așteptam la asta . Nu am înțeles motivele pentru care un om s-ar schimba atât de tare. Nu mă mai miră nimic atunci când vine vorba de oameni, dar mereu mă uimește cum unii pot avea cinci fețe.

Cartea nu are acțiune și nu avem multe fire narative de urmărit, dar eu am stat într-o stare de tensiune, teamă și furie. Am avut foarte multe momente când aș fi vrut să ajung lângă Grace și să îl iau la pumni pe Jack. Credeți-mă, ar fi meritat, și încă cum. Romanul este scris pe două planuri narative, trecut și prezent, care au rolul de ajuta cititorul să înțeleagă de unde a pornit povestea de dragoste și cum a ajuns Jack să devină un monstru.

AICI GĂSIȚI „ÎN SPATELE UȘILOR ÎNCHISE” LA REDUCERE

Titlul: În spatele ușilor închise

Autor: B. A. Paris

Gen: Beletristică, thriller psihologic, crime

Cartea o să vă demonstreze cât de înselătoare sunt primele aparențe.

Jack Angel era un avocat renumit. Apăra cazurile de violență domestică și pleda pentru femeile maltratate. Nu pierduse niciun caz, era dedicat muncii sale și avea un trecut fără pată.

Grace era o femeie hotărâtă, ambițioasă și cu multă dragoste de oferit. Fusese copil unic până la vârsta de 17 ani. Mama ei rămâne însărcinată la o vârstă înaintată, dar la insistențele lui Grace decide să păstreze sarcina. Grace știa că părinții ei nu își doriseră copii, dar avea nevoie de cineva cu care să îți împartă zilele.

Când Millie vine pe lume, mama ei o marginalizează imediat. Nu numai că fusese un copil nedorit, dar are și Sindrom Down. Insistențele lui Grace o ajută pe micuță să rămână în sânul familiei, doar că toate drepturile tutelare asupra lui Millie îi sunt cedate lui Grace. Abia devenise majoră, dar știa că trebuie să muncească și să îi plătească taxele internatului lui Millie.

Ani mai târziu, Grace are 32 de ani, iar Millie se aproproe de vârsta majoratului. Sunt fericite și la fel de unite. Grace are un serviciu stabil, dar pe plan emoțional nu este implicată în nicio relație. Avusese câteva relații, dar bărbații nu erau pregătiți să preia responsabilitatea unui copil bolnav.

Totul se schimbă atunci când în viața lor apare Jack, bărbatul capabil să o invite la dans pe Millie în parc, să le invite la prânz și să le facă să râdă. Lui Grace îi este frică să mai spere, dar Jack pare să fie bărbatul perfect.

Se căsătoresc după câteva luni, iar Grace este în culmea fericirii. Era entuziasmată că Millie va avea o familie iubitoare și un cămin stabil, după ce va pleca de la internat, atunci când va face 18 ani. Înainte de nuntă, Jack îi cere să renunțe la serviciu, iar ea este de acord. După ani de zile de griji constante, Grace nu interpretează cererea lui decât ca pe o dovadă de dragoste. Jack îi oferă ca dar de nuntă casa visurilor ei, pe care Grace o va vedea pentru prima oară după luna lor de miere din Thailanda, iar aici începe coșmarul….

AICI GĂSIȚI „ÎN SPATELE UȘILOR ÎNCHISE” LA REDUCERE

Luna de miere se transformă în cel mai urât coșmar pentru că odată căsătoriți, Jack devine un om necunoscut și manierele ireproșabile se transformă în cuvinte reci și tăioase și în gesturi care o terorizau. Întorși acasă lucrurile nu se ameliorează, iar Grace este pedepsită pentru fiecare gest de răzvrătire.

Nimeni nu observă faptul că Grace trăiește în teroare?

Prietenii lor nu vedeau decât un cuplu fericit, un soț care își adoră proaspăta soție, o casă frumoasă, cine reușite și tot ceea își poate dori o femeie de la o căsnicie. El era umbra ei, o sufoca și îi sufla în ceafă. Ea era terorizată, dar prietenele ei o considerau norocoasă că are parte de atâta iubire și un soț bogat.

Unde se termină iubirea și unde începe teroarea? Ce se ascunde în spatele ușilor închise?

Cum se termină povestea de “dragoste” dintre cei doi, o să descoperiți voi atunci când veți citi romanul.

Nu vă pot descrie aviditatea cu care am parcurs-o și cât de mult mi-am strâns pumnii dorindu-mi să îl pedepsesc cumva pe ”perfectul” Angel. Efectiv nu am putut să o las din mână și, deși am spus că nu voi mai citi noaptea, extact asta am făcut. Este o carte extraordinară pentru iubitorii de thrillere psihologice.

AICI GĂSIȚI „ÎN SPATELE UȘILOR ÎNCHISE” LA REDUCERE

Lectură plăcută!

Articolul Recenzie: „În spatele ușilor închise” de B. A. Paris apare prima dată în Roxana B.

Titlu: Cronica unei morți anunțate

Autor: Gabriel Garcia Marquez

Gen: Crimă, thriller

Pe scurt, Santiago Nasar este ultimul care află de moartea sa iminentă, deși tot orașul luase această amenințare ca pe o glumă din partea celor care aveau să-l omoare; iar în urma acestei nepăsări, personajul nostru este ucis într-un mod barbar (spoiler) fără a-și afla cu adevărat motivul pentru care este condamnat la o asemenea soartă.

Însă desfășurarea evenimentelor este cu mult mai complicată; iar tragedia tinde spre a se transforma într-o comedie tragică tipică lui Marquez, ceea ce face povestea și mai captivantă, deoarece specificul acestei povești este mulțimea de obiceiuri stricte ale fiecărui personaj, aproape absurde, precum ”Fiul meu nu ieșea niciodată pe poarta din spate îmbrăcat în haine de sărbătoare” (referitor la Santiago Nasar); obiceiuri care, odată distruse, aduc cu ele doar suferință și, până la urmă, moarte. Oamenii sunt obișnuiți cu o anumită rânduială a lucrurilor, ceea ce Marquez face cu personajele sale mai tot timpul.

Cel mai pregnant sentiment al poveștii este confuzia. Deși nimeni nu știe nimic – de ce ar trebui să moară acest personaj, sau cum se va întâmpla – toți sunt înștiințați chiar de cei care îl vor tăia ”ca pe un porc” de intențiile lor, oprindu-se cu fiecare ocazie undeva pentru a trage de timp, deoarece nu erau atât de siguri pe ei, deși aveau un motiv care nu avea nici o urmă de adevăr, însă pentru asta sunt făcute dramele până la urmă.

Numeroasele perspective din care este prezentat evenimentul face lucrurile și mai confuze, deoarece fiecare are o anumită viziune asupra a ceea ce s-a întâmplat, sau au văzut lucruri diferite, influențate de părerea (rea sau bună) pe care o aveau despre Santiago.

Seamănă cu o dramă cotidiană, însă are farmecul pe care doar acest autor este capabil să-i ofere; acela de a prezenta și cele mai simple concepte într-o carte întreagă, până la urmă, povestea pare destul de simplă, însă te atrage foarte ușor prin specificul absurdului.

Articolul Recenzie ”Cronica unei morți anunțate” de Gabriel Garcia Marquez apare prima dată în Roxana B.

„Macbeth este un thriller despre lupta pentru putere, care se desfășoară în egală măsură într-un decor sumbru de roman noir și în tenebrele unei minți paranoice.” (Jo Nesbø)

În această serie, scriitori contemporani reeditează piesele shakespeariene astfel:

• Jeanette Winterson – “Poveste de iarnă” în “O paranteză în timp”
• Howard Jacobson – “Neguțătorul din Veneția” în “Shylock este numele meu”
• Anne Tyler – “Îmblânzirea scorpiei” în “Scorpia”
• Margaret Atwood – “Furtuna” în “Pui de cotoroanță”
• Tracy Chevalier – “Othello” în “Băiatul cel nou”
• Jo Nesbø – “Macbeth”
• Edward St Aubyn – “Regele Lear” în “Dunbar”
• Gillian Flynn – “Hamlet” în “Hamlet retelling”

Macbeth a lui Shakespeare este o capodoperă, iar reinventarea lui Macbeth de către Jo Nesbo nu face decât să confirme asta. Mi-a plăcut cum a fost scris romanul, fiecare paragraf oferind detalii, atât cât să nu plictisească cititorul, fără să existe amănunte de umplutură. Dacă au fost detalii ce aparent nu își aveau rostul, totul s-a așezat pe făgaș la finalul cărții. Personajele au fost foarte bine construite, iar replicile au fost, uneori, excepționale. Deși este cea mai scurtă piesă scrisă de Shakespeare, Macbeth are o multitudine de personaje, iar Nesbø a știut să jongleze magistral cu ele.

Titlu: Macbeth

Autor: Jo Nesbø

Gen: Thriller, polițist

Acțiunea romanului a debutat cu o luptă între două puteri, clanul Norse Riders și Poliția din Capitoliu. Eu am ales o tabără de la început pentru că mi-a plăcut de Macbeth – cel ce era șeful trupelor de elită Delta – şi, chiar dacă am fost în tabăra greşită, am rămas acolo până la final.

După mulți ani de corupție în cadrul Poliției, Duncan, care este noul şef, este nevoit să pună un nou șef în fruntea Direcției de Combatere a Criminalității Organizate. Moral, toţi sunt uniţi în lupta împotriva lui Hecate, stăpânul orașului și principalul dealer de droguri în Capitoliu, așa că cea mai simplă decizie a fost ca Macbeth să fie ales. Am fost convinsă ca el va fi alegerea perfectă pentru acest post și că va munci cot la cot cu Duncan pentru uciderea corupției, dar nici că mă puteam înșela mai tare…. Asta se întâmplă când nu știi ce se petrece în opera originală pentru că nu sunt fana tragediilor lui Shakespeare.

Am văzut cum personajele trec prin multe stări şi schimbări de comportament, dar nu vă lăsaţi înşelaţi şi nu vă ataşaţi de nimeni pentru că la final toată lumea își vede doar  interesul propriu. Capetele au picat unul după altul şi atunci am înţeles de ce romanul este unul noir. Am avut parte de acțiune pe tot parcursul romanului, lupte fizice și mentale, Macbeth fiind un thriller în care cunoşti criminalul, ba chiar poți să vezi cum se dezvoltă și cum ajunge la final să fie pedepsit. Aici legile sunt încălcate şi nici măcar iubirea nu mai contează. Gândul de a fi cel mai puternic transformă total unele personaje.

Odată ajuns șeful Direcției de Combatere a Criminalității Organizate, Macbeth vrea să ajungă și mai sus, chiar în local lui Duncan, așa că pentru el nu este o problema să-și ucidă cel mai buni prieten sau persoane cu adevărat oneste, care nu au nicio vină. Încurajat de Lady, iubita lui, Macbeth ajunge un criminal cu sânge rece, dispus să calce pe cadavre în drumul lui pentru putere, făcând pact cu diavolul pentru asta (în cazul de față, cu șeful clanului Hecate).

Dacă ați citit opera originală, știți cum se va termina povestea. Un este un roman tipic polițist noir, dar modul în care este regândit pentru a fi mai pe gustul cititorilor moderni mi se pare excelent. Acțiunea romanului pornește mai greu, dar imediat ce ai reușit să treci peste primele capitole și să intrii în acțiunea propriu-zisă, nu mai poți lăsa cartea din mână. Aveți răbdare și nu o să fiți dezamăgiți.

Jo Nesbø este unul dintre cei mai recunoscuți autori nordici. Vă recomand seria Harry Hole sau seria Olav Johansen,sau dacă doriți un singur roman care să nu implice o continuare, puteți citi „Fiul” (recenzia aici).

Articolul Recenzie: Macbeth apare prima dată în Roxana B.

Titlu: Fiul

Autor: Jo Nesbø

Gen: Thriller, polițist

Sonny este Fiul, personajul principal, care este în închisoare de la vârsta de 16 ani și își petrece timpul trăind monahal, fiind duhovnicul tuturor celor încarcerați, într-o continua visare dată de heroină. El oferă “iertarea” păcatelor contra unei doze care să-l mențină pe linia de plutire. Așa reușește să afle că tatăl său, Ab Lofthus, care a fost acuzat pe nedrept că ar fi fost un polițist corupt, vândut mafiei, era de fapt nevinovat, iar adevăratul vinovat ar fi scăpat nepedepsit. Astfel, decide că este momentul ca vinovații pentru moartea tatălui său să plătească prețul.

Băiatul este închis pentru două crime pe care nu le-a comis, dar a fost de acord să le ia asupra lui pentru că, în concepția lui, nu are pentru ce să trăiască. După presupusa sinucidere a tatălui său, pe care îl diviniza, mama lui a ales calea cea mai ușoară și a înghițit un pumn de pastile. Rămas singur pe lume, Sonny și-a găsit pacea în dozele zilnice de heroină, iar pentru a nu fi nevoit să ucidă sau să fure ca să-și procure drogul, a intrat la închisoare acuzat de două crime.

Își organizează evadarea în detaliu și concepe un plan pentru a se răzbuna pe toți cei care au contribuit, direct sau indirect, la moartea tatălui său. Sonny este o apariție cumva supraomenească. Planul concept este unul nebunesc de-a dreptul și ar fi imposibil să-i reușească cuiva, fără alt sprijin sau resurse – poate doar lui Hercule.

Odată pornit în misiune, Sonny se dovedește a fi ingenios, convins că pedepsirea vinovaților este justă încât nu are niciun regret. Scopul final este să afle cine este adevărata cârtița din interiorul poliției, omul care a scăpat nepedepsit vreme de 16 ani, aruncând toată vina pe tatăl lui Sonny. Trafic de droguri, trafic de carne vie, corupție la nivel înalt, puterea celor bogați… este decis să distrugă tot pentru a afla dacă Ab a fost persoana integră de care el își amintea.

În călătoria sa, fiul o să afle adevărul despre caracterul tatălui său, va cunoaște prietenia și loialitatea și va reuși să-i găsească pe cei vinovați… găsindu-și și fericirea  într-un mod nesperat.

“Fiul” nu este romanul tipic polițist cu care suntem obișnuiți de la Jo Nesbø. Pentru asta vă recomand seria Harry Hole sau seria Olav Johansen.

Jo Nesbø s-a născut pe 29 martie 1960 la Oslo (Norvegia) și este muzician, compozitor, fost fotbalist de performanță și economist, precum și unul dintre cei mai apreciați autori de romane polițiste din întreaga lume. A îmbogățit genul Nordic Noir dându-i noi dimensiuni stilistice și psihologice

Romanele lui au fost recompensate și au fost nominalizate la nenumărate premii internaționale (printre care The Riverton Prize, CWA International Dagger Award, The Glass Key Award), s-au vândut în mai mult de 40 de milioane de exemplare și au fost traduse în peste 50 de limbi.

După al șaptelea roman al seriei Harry Hole, Snomannen, a fost realizat filmul “Omul de zapada”, cu Michael Fassbender, Rebecca Ferguson, Charlotte Gainsbourg si Val Kilmer în rolurile principale. Romanul său, “Hodejegerne”,  a stat la baza filmului “Vânătorii de capete”, lansat in 2011.

Lectură plăcută!

Articolul Recenzie: Fiul apare prima dată în Roxana B.

Este total opus stilului european de scriere a romanelor (denumit și whodunit), mai ales în cazul romanelor britanice. Popularitatea genului s-a extins și în televiziune, cele mai reușite seriale fiind The Killing, The Bridge, Trapped sau Bordertown (Bordertown și The Killing sunt preferatele mele ).

Titlu: Prințesa ghețurilor (Fjällbacka #1)

Autor: Camilla Läckberg

Gen: Crime, thriller

Erica Falck este personajul principal al romanului, o scriitoare inteligentă și independentă, care nu a reușit să își dea seama în 35 de ani ce așteptări are de la viață, asta până când îl reîntâlnește pe Patrick – cel mai bun prieten al ei din copilărie.

Fjällbacka este un orășel turistic și pescăresc de coastă aflat în partea de vest a Suediei, cu o populație de 862 de persoane (număr estimat la finalul anului 2019). În acest sătuc de vacanță, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, are loc o crimă macabră.

Alexandra Wijkner este găsită moartă în propria cadă și, deși totul indică sinuciderea, Erica este convinsă că mai sunt alte secrete de aflat, pentru că Alex nu ar avea niciun motiv să își ia viața: are o familia frumoasă, un soț iubitor și un job pe care-l iubește, la o galerie de artă din Stockholm. Se afla în Fjällbacka doar ca să pună la punct vânzarea casei părintești, urmând să se întoarcă în capitală imediat după aceea.

Polițistul desemnat pentru investigarea cazului este Patrick Hedstrom, prietenul din copilăriei al Ericai, un investigator tânăr și timid care este decis să rezolve cazul, chiar și fără ajutorul colegilor săi. Erica fusese una dintre prietenele Alexandrei în copilărie, iar acum este convinsă că totul este legat de o presupusă dispariție a unui afacerist, petrecută în urmă cu două decenii.

Secrete din viața victimei ies la iveală: o relație extra-conjugală cu un pictor local în aflat în declin și o sarcina pe care o ținea ascunsă de toți, inclusiv de soțul ei, căci copilul un era al lui. Investigația dezgroapă taine păstrate de aproape trei decenii cu ani de vinovăție – ce duc la sinucidere, ne arată lăcomia unora și dorința de a păstra aparențele cu orice chip și evidențiază lenea, dezinteresul și corupția Poliției locale în rezolvarea cazurilor complicate.

Pe fundalul acestor nenorociri, vedem cum se dezvoltă povestea de dragoste dintre Patrick și Erica.

Erica este o femeie puternică, un excelent detectiv, o prietenă extraordinară și un jurnalist pornit să afle adevărul. În amintirea zilelor din tinerețe, este decisă să afle totul despre Alexandra, iar ca să facă asta, nu se teme să pună întrebări, îi suspectează pe toți și nu îi este frică să-și acuze cel mai bun prieten (care este și fost iubit, dar și bărbatul cu care Alex avea o altă aventură).

Finalul te va lăsa mască, căci motivul nu este doar șocant, ci și uimitor de banal. Adevărul iese întotdeauna la iveală, imediat sau după mai mulți ani, însă totul se află, mai ales atunci când comunitatea este mică.

Jean Edith Camilla Läckberg Eriksson s-a născut la 30 august 1974 în Fjällbacka. A absolvit Facultatea de Afaceri, Economie și Drept din Gothenburg și s-a mutat la Stockholm, unde a lucrat ca și economist. Și-a început cariera de “Europe’s Queen of Crime” în cadrul unui curs de scriere primit cadou, când a început să pună pe hârtie primele cuvinte din romanul ce avea să devină bestseller, “Prințesa ghețurilor” (“The ice princess”). După debutul romanului, a vizitat toate librăriile din Suedia pentru a se face cunoscută.

Cărțile din seria #Fjällbacka au stat la baza serialului “The Fjällbacka Murders”, apărut în 2012, și a filmului “The Hidden Child”, apărut în 2013. În prezent, seria are zece volume, fost tradusă în peste 60 de limbi și vândută în peste 20 de milioane de copii.

De asemenea, Camilla este afaceristă de succes, dar și organizatoare activă a unor acțiuni caritabile pentru copii bolnavi de cancer. O puteți găsi pe Facebook, Instagram, Twitter, Goodreads sau pe site-ul www.camillalackberg.com.

Articolul Recenzie: Prințesa ghețurilor (Fjällbacka #1) apare prima dată în Roxana B.