Acasă Arhiva Recenzie: „Clubul crimelor de joi” de Richard Osman

Recenzie: „Clubul crimelor de joi” de Richard Osman

0
Recenzie: „Clubul crimelor de joi” de Richard Osman

“Clubul crimelor de joi” spune povestea amuzantă a patru octogenari (care între timp devin și prieteni) ce încearcă să resolve o crimă care s-a petrecut pe “teritoriul” lor… sau să fie mai multe crime?  

Prima data am vazut cartea pe Book Depository. După, a început să apară tot mai des pe grupurile de lectură internațională și atunci am început să îmi pun anumite semne de întrebare. Am citit recenzii pro și contra, dar subiectul mi se părea așa de fain încât am zis că nu am cum să greșesc. Mi-era dor de un thriller bun și amuzant, așa că a fost cumva alegerea perfectă.

ACHIZIȚIONEAZĂ „CLUBUL CRIMELOR DE JOI” LA REDUCERE

Titlu: Clubul crimelor de joi

Autor: Richard Osman

Gen: Beletristică, polițist

Faceți cunoștiință cu Ron – un fox boxor de categorie grea, Ibrahim – sau Ib, un fost psiholog născut în Egipt, cu Elisabeth – sau Lizze, o doamnă versată cu multe relații (presupun eu că fostă spioană) și Joyce – o fostă asistentă medicală și ultima intrata în gașcă.

„The day passes very pleasantly. The sun is up, the skies are blue and murder is in the air.”

Multă adrenalină, tensiune cât cuprinde și secrete păstrate zeci de ani.  Două anchete desfășurate în parallel, fiecare așa cum poate, poliția pe căile cunoscute și legale, iar gașca… apelând la vechi cunoștiințe, multă inteligență și putere de deducție.

Am fost convinsă, încă de la nceputul romanului, că știu care este criminalul. Nici nu trebuie să vă spun că la final am fost complet pe lângă, nici măcar nu m-am apropiat de adevăr. Și când mă gândesc că atunci când eram mica voiam să devin detectiv la omucideri (pe lângă stewardesă, dacă se putea, în paralel).

Iubesc umorul englezesc, așa sec cum este el – uneori – iar doza de umor din romanul de față mi-a plăcut. Am avut o oarecare îndoială, la începutul romanului, când am văzut că personajele principale au o anumită vârstă și experiență de viață. Am intrat mai greu în poveste (asta a fost partea care nu mi-a placut) și cred că introducerea a fost un pic prea lungă, pe alocuri plictisitoare, dar nu a afectat cu nimic farmecul romanului, până la final.

O crimă înfiorătoare zguduie comunitatea din Coopers Chase, un sătuc liniștit anume gândit pentru seniori. Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron poate că au o vârstă venerabilă, dar mai au încă destui ași în mânecă. Și multe povești de spus…

Recenzie-clubul-crimelor-de-joi-Richard-Osman-1

ACHIZIȚIONEAZĂ „CLUBUL CRIMELOR DE JOI” LA REDUCERE

Nu știu cum o să fiu eu la venerabila lor vârstă, dar aș vrea să trăiesc lângă oameni ca Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron. Bine, când o să fiu venerabilă, vreau să fiu Elizabeth – are o minte sclipitoare, multe “cunoștiințe”, atenție la detalii, dar și o inteligență aparte. Clar, ea a fost personajul meu preferat.

După ce te pensionezi, trebuie să îți găsești o ocupație. Unii au grijă de pisici, alții amărăsc viața familiei (intenționat), alții se implică activ în comunitatea în care trăiesc, în timp ce alții încearcă să resolve crime încă nesoluționate.

„Well, you know what Sherlock Holmes said, old son. If you don’t know who did it, then… something or other.”

Pentru majoritatea dintre noi, seniori sunt persoanele cele mai expuse și mai naïve, deși mulți dintre ei au mintea mai ascuțită decât mulți dintre noi. Dacă nu mă credeți, citiți cartea și continuăm discuția după!

Polițiștii au fost simpatici, dar parcă nu au fost suficient de mult “utilizați”. Cei patru octogenari erau mereu cu un pas înaintea anchetei efectuate de poliție. Așteptam mai mult de la Donna, tânăra polițistă care dorește să se afirme într-o lume a bărbaților. Sper că în următorul volum să fie pus un pic mai mult accent pe personajul ei.

ACHIZIȚIONEAZĂ „CLUBUL CRIMELOR DE JOI” LA REDUCERE

Recenzie-clubul-crimelor-de-joi-Richard-Osman-2

Per total, mi-a plăcut povestea, am savurat-o pe îndelete, personajele au fost bine conturate și replicile au fost delicioase. Capitoalele sunt foarte scurte (3-5 pagini), iar povestea este cursivă si foarte ușor de citit. Mi-au plăcut analogiile cu Sherlock Holmes, dar și trimiterile către serialele de televiziune care au ca principal subiect crima.

Richard Osman a știut cum să ne aburească, la propriu. Cazul este încurcat, cu multe piste, toți par a fi vinovați de ceva. Trafic de droguri, afaceri cu interlopi, acțiuni plasate în afara legalității. Încă o zi obișnuită la Coopers Chase.

Abia aștept să văd care vor fi aventurile celor patru în următorul volum al seriei.

follow-me-instagram-icarte-iparte

Nota mea: 4 ⭐ ⭐ ⭐ ⭐

Lectură plăcută!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

error: Content is protected !!