Anul 2021 a fost cel mai bun din punctul de vedere al serialelor pentru mine. Nu sunt mare fan, în sensul că nu mă postez în fața televizorului cu orele, cu nopțile, cu zilele pentru că timpul nu-mi permite și mereu prefer o carte în locul ecranului (și din cauza faptului că serviciul îmi solicită mult atenția și statul în fața laptopului, iar ochii îmi sunt obosiți seara, în plus cumva trebuie să susțin și activitatea din mediul online, astfel încât să aloc timp și postărilor pe Instagram, YouTube și grupului iCarte, iParte de pe Facebook – mulțumesc pe această cale moderatorilor care au grijă ca acest grup să crească și să fie în continuare pe drumul bun, așa cum l-am gândit atunci când l-am creat).

Anul acesta am văzut mai multe seriale decât în toți anii din trecut (timp nu a fost mai mult, dar m-au prins câteva pe care nu le-am putut lăsa). Așa se întâmplă acum cu ”Jocul calamarului” și cu ”TU”. Rămân la cel de-al doilea, pe care l-am început seara trecută (e o raritate faptul că mă uit la două seriale în același timp, la fel cum am și două cărți începute, lucru pe care îl evit pe cât posibil – ”Sapiens” și ”Comoara Împăratului Radovan”, dar despre acestea am să povestesc pe YouTube, într-un video).

 VEZI AICI REDUCERILE PE LIBRIS 

Un stalker și o studentă la Litere

„Un manager de librărie inteligent se bazează pe talentele sale în mediul online pentru a o cuceri pe femeia visurilor lui”, spune pe IMDB, iar pe site-ul celor de la Rotten Tomatoes este descris ca un serial despre un „tânăr priceput la tehnologie”, care „se folosește de resursele erei moderne ca să cucerească o femeie”. Eu aș zice că este direct despre un stalker psihopat, care face o obsesie pentru o tânără care expune cam tot ce face în viața reală pe Instagram (ups, asta cred că spun și alții despre Roxana Brănișteanu, care pune stories când merge la munte, citește o carte, bea o cafea sau descoperă un loc drăguț din București și din locurile prin care ajunge – fiți fără grijă, viața mea înseamnă mai mult decât postez în social media ).

Serialul ”TU”, bazat pe romanul lui Caroline Kepnes, are două personaje principale: un bibliotecar (din start m-a cucerit, mai ales că oferă o varietate de titluri de cărți și de mari scriitori), pe Joe Goldberg, și o studentă la master, la Literatură, care scrie poezii și care face eforturi să se întrețină din ce câștigă, Beck Guinevere. Stalking-ul (adică hărțuirea prin urmărire) este o problemă serioasă și des întâlnită astăzi, care merită mai multă atenție, iar serialul mi se pare că duce treaba asta într-o poveste de dragoste, romantizând stalking-ul (este destul de previzibil că urmează o poveste pasională între cei doi – asta dacă nu cumva psihopatul este precum ”Colecționarul”, personajul creat de John Fowles în cartea sa de debut, unde Fred o răpește pe Miranda).

 VEZI AICI REDUCERILE PE LIBRIS 

”TU” are zece episoade, cu câte aproximativ 50 de minute fiecare, iar eu scriu despre el fiind abia la episodul al treilea. Sunt curioasă dacă știți despre el și dacă l-ați urmărit. Pe mine m-a captivat, altfel nu aș fi stat acum să vă povestesc. Cum ziceam la începutul acestui articol, m-a cucerit biblioteca. Bibliotecarul, încă nu. Adică chiar nu e un macho man și, încă de la început, cu mutra aia a lui blândă, m-a dus cu gândul că ar putea fi un psihopat. E simpatic totuși și cred că ascunde destul de multe în trecutul său. Aștept să văd care a fost faza cu fosta iubită, sper să ne povestească și ceva despre familie, căci în mod sigur sunt ceva traume de acolo, și poate, poate empatizez cu el mai încolo. deocamdată ramân la părerea că e nițel cam psihopat (OMG, câți astfel de bărbați nu m-or urmări și pe mine în mediul online și îmi analizează fiecare postare, text, gest și vorbă pe care o spun?).

Întrebarea „TU ce ai face pentru dragoste?” sau, reprodusă diferit de mine ”TU cât de departe ai merge în numele iubirii?” aș duce-o într-o altă zonă. Pentru că, momentan, nu se pune problema de iubire. Aici e obsesie. Un nebun se amorezează de o fată (care, desigur, are propriile greșeli, probabil ceva traume și ea, pentru că alege doar bărbați și prieteni nepotriviți în viața sa, în plus pare destul de superficială, dar momentan nu o pot caracteriza prea bine, mai ales că vedem totul din perspectiva lui Joe) și începe să o urmărească.

Ce minusuri are serialul ”TU”

Serialul are câteva minusuri și momente ce nu par chiar foarte credibile. Spre exemplu, ce șanse sunt ca, în viața reală, o femeie care locuiește la parter și are ferestre uriașe (nu mai zic faptul că nu prea avem astfel de locuințe pe la noi, cel mult în blocurile din cartiere rezidențiale, însă nu tocmai la vedere pentru toți trecătorii), fără perdele, care face tot ceea ce în mod obișnuit nu ar face o persoană normală (spoiler: Beck se masturbează, iar Joe o urmărește din trotuar – nu că nu s-ar masturba orice persoană normală, dar mă gândesc că nu chiar așa, cu riscul de a fi privită din stradă)?

TU ai văzut serialul ”YOU” de pe Netflix?

PS: Pe Instagram, pe contul @icarteiparte, avem concurs cu 15 cărți oferite pentru iubitorii de cărți. 

Articolul TU Ai văzut serialul ”YOU” de pe Netflix? apare prima dată în Roxana B.

Filme bune adaptate după cărți de succes

Depinde de gusturi, dar consider că cea mai bună variantă este citirea cărții înaintea vizionării filmului. De ce? Pentru că oferă mai multă libertate imaginației. Cartea preia un caracter mai personal, mai apropiat de noi.

Pe când filmul îți oferă o perspectivă complet diferită asupra a ceea ce ai citit. Desigur, asta nu înseamnă că filmele ar trebui ignorate. Dimpotrivă. De aceea, am ales câteva filme adaptate după cărți de succes, care, de asemenea, au reprezentat o reușită pentru industria cinematografică.

„Hoțul de cărți” de Markus Zusak

Apărut în 2013, care prezintă povestea unei fetițe, într-o perioadă a celui de-al Doilea Război Mondial. Filmul a primit nota 7.6 pe IMDB, și a fost nominalizat pentru numeroase premii.

„Să ucizi o pasăre cântătoare” Harper Lee

Cu nota 8.3 pe IMDB, și numeroase premii și nominalizări, filmul dezvăluie povestea avocatului Atticus. O poveste despre ură și justiție oarbă. A fost difuzat pentru prima oară în 1962.

„Ana Karenina”, Lev Tolstoi

Deși are nota 6.6 pe IMDB, este una din cele mai frumoase povești de iubire. Apărut în 2012, filmul nu a fost atât de apreciat de cei care citiseră cartea. Însă este un film apreciat de iubitorii genului romance.

„Lolita”, Vladimir Nabokov

Realizat pentru prima oară în 1997, cu o notă de 7.6 pe IMDB, filmul prezintă controversata poveste care este percepută vulgară de mulți, atât în carte, cât și în film. Deși Nabokov declara că este creația lui favorită, subiectul unei iubiri imorale este încă incomfortabil.

„Vânătorul de zmeie”, Khaled Hosseini

O poveste emoționantă despre prietenie în vreme de război, amintiri și regrete. Filmul are un premiu Oscar, cât și alte premii, iar nota de pe IMDB este de 7.6. Însă cartea a produs mai mult impact emoțional.

„Don Quijote de la Mancha”, Miguel de Cervantes

Una dintre cele mai celebre și bine vândute cărți din istorie, povestea lui Don Quijote a fost ecranizată în anul 2000, cu nota de 6 pe IMDB. Deși ecranizarea nu a avut atât de mult succes, cartea este încă foarte apreciată.

În final, gusturile nu se discută, iar preferințele pentru cărți și filme diferă atât de mult, prin urmare și acestea sunt atât de diferite. De asemenea, notele date filmelor, cât și premiile, nu reprezintă pentru fiecare o certitudine a calității filmului.

Articolul Filme bune adaptate după cărți de succes apare prima dată în Roxana B.

• Data apariției: Decembrie 2015
• Genul: Dramă Romantică
• Actori:  Mario Casas, Berta Vázquez, Adriana Ugarte, Macarena García
• Regizor: Fernando González Molina
• Notă imdb: 7.3

Povestea filmului „Palmieri în zăpadă”

Evenimente istorice reale se îmbină cu o poveste de dragoste imposibilă, dar care dăinuie mai bine de 65 de ani. Pentru ca Spania să se dezvolte din punct de vedere economic, a călcat peste cadavrele popoarelor colonizate. Povestea este despre o tânără indigenă, pe nume Bisila, și fiul unui colonist venit pe insula din Guiana Spaniolă, pe nume Killian. Conform tradiției, ea trebuie să se căsătorească, dar cei doi ajung să trăiască o minunată poveste de iubire. Toate acestea se întâmplau în 1953.

40 de ani mai târziu, nepoata lui Killian vin pe insulă pentru a descoperi secretele îngropate aici.

Distribuție „Palmieri în zăpadă”

Același regizor și același actor în rol principal: Fernando González Molina și Mario Casas. Nu vă spun nimic aceste nume? Nada, absolutamente nada? Bine, permiteți-mi să vă reamintesc. Cine a văzut ”Tres metros sobre el cielo” și, mai târziu, ”Tengo ganas de ti”? Dacă nu, ar trebui (deși aș spune că e discutabil și că depinde de vârstă; nu știu dacă mi-ar mai plăcea astăzi, dar la vremea respectivă mi-a plăcut enorm). Marios Casas, la vârsta de 33 de ani, are deja o carieră strălucită în industria cinematografică. El îl interpretează extraordinar pe Killian. Bisila este interpretată de Berta Vasquez, o actriță ucrainiană, în vârstă de 27 de ani. Cei doi au format un cuplu și în realitate, în perioada filmărilor. La o adică, și eu aș forma un cuplu cu ea… cu el… Sunt frumoși tare, dar ea e ceva ce-ți vine să privești de dimineața, de când te trezești până seara, când te pui la culcare :D. E frumoasă tare. Nu am mai văzut-o prin alte filme, dar mi-ar plăcea. Nu e doar frumoasă, cât și talentată.

Mai avem o proveste de dragoste, iar aici personajul principal feminin este interpretat de Adriana Ugarte, și ea frumușică, în vârstă de 34 de ani. Ea ajucat într-o altă dramă, ”Julieta”.

Opinia mea

În primul rând, coloana sonoră este sublimă, iar peisajele – așa cum ne-am obișnuit deja pe Netflix – mirobolante. Povestea, interpretarea, toate mi-au plăcut. ”Palmieri în zăpadă” este genul acela de producție pe care nu o uiți prea ușor. Este un film pe care ți-l vei aminti peste ani și ani, când vei vrea să revezi un film vechi, dar bun. Cum spuneam, interpretarea a fost excelentă. Are cam tot ce îi trebuie pentru a fi un film bun.

Teme abordate

• istorie
• rasism
• sclavie
• secrete
• dragoste imposibilă
• diferență între culturi etc

Cartea „Palmieri în zăpadă”

…Sau, mai degrabă, ”Palmeras en la Nieve”, de Luz Gabas, care a scris despre trecutul colonial al Spaniei și a publicat acest roman în 2012. Nu l-am găsit tradus încă în română, însă m-aș încumeta să-l citesc în spaniolă. Îmi păcea mult limba spaniolă, când mă uitam la telenovele :). Dacă voi găsiți cartea pe Libris, pe Elefant sau pe alt site, dați-mi de știre, por favor :P.

Articolul Filmul de weekend pe NETFLIX: Palmieri în zăpadă apare prima dată în Roxana B.

De asemenea, aparținând genului fantastic, a fost una dintre cele mai vândute volume din întreaga lume (”Harry Potter și piatra filosofală” intrând in istorie prin numărul mare de exemplare vândute). Și totuși, de ce a avut un asemenea succes?

Cum a ajuns Harry Potter în inimile copiilor

Primul volum a fost publicat în 1997, urmat de încă 7 volume, care au avut succes instant, Harry devenind un nume atât de cunoscut, încât probabil este mult mai căutat pe internet decât prințul Harry.

Însă pentru copii, Harry Potter a fost o reprezentare vizuală a tuturor fanteziilor în care și-au consumat imaginația și energia. De exemplu, magia, cu toate vrăjile pentru diverse acțiuni, este tot ce-și dorește un copil, iar văzundu-i pe Harry și prietenii săi trecând prin diverse întâmplări cauzate de magie creează dependență pentru cei mici.

Apoi mătura zburătoare. Fiecare copil a luat mătura din bucătărie și a făcut ture prin casă (sau grădină) în timp ce-și imagina că zboară. Harry a reușit să aducă micile bucurii la viață.

Dar nu în ultimul rând, Harry i-a învățat pe cei mici nenumărate lecții. Despre curaj și istețime, despre importanța prieteniei, despre curiozitate, nevoia de a afla, căci personajul nostru a intrat în multe probleme din cauza curiozității specifice vârstei, însă acestea au condus la alte aventuri și peripeții

Însă ce i-a făcut cu adevărat pe copii să se îndrăgostească de Harry Potter a fost tot o lecție învățată în urma aventurilor sale, și anume: nu știi niciodată ce puteri interioare deții, de ceea ce ești capabil, până nu încerci. Surprins în diverse situații, Harry și-a găsit curajul acolo unde speranța se sfărșise, acolo unde nu mai era vreo cale spre lumină. Este un îndemn de reținut mai ales pentru tineri; tot ce contează este dorința de a încerca, de a nu te da bătut, căci întotdeauna este o scăpare din calea problemelor.

Articolul Cum a ajuns Harry Potter în inimile copiilor din întreaga lume apare prima dată în Roxana B.

Titlu: Pe aripile vântului
Autor: Margaret Mitchell
Gen: Beletristică

Recenzie „Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell

Povestea începe în aprilie 1861 la Tara, pe plantația de bumbac a familiei O’Hara. Romanul își desfăsoară acțiunea în Clayton County, Georgia și Atlanta, Statele Unite ale Americii, în timpul războiului dintre Nord și Sud, între susținătorii abolirii sclaviei negrilor și cei care doreau ca aceasta să fie păstrată. Printre toate acestea, personajul principal feminin al cărții, Scarlett O’Hara, face deliciul întregului roman. Ea este fata cea mai a lui Gerald și Ellen O’Hara, care, la cei 16 ani ai săi, nu era de o frumusețe rară, însă avea un farmec aparte care o făcea să fie irezistibilă în ochii bărbaților

Povestea cărții „Pe aripile vântului”

Pe lângă război, maturizarea forțată a eroinei principale și menținerea aparențelor solicitate de înaltă societate din Atlanta, autoarea ne prezintă și povestea de dragoste dintre Scarlet O’Hara și Rhet Buttler. Superficială, fără scrupule, Scarlet face o obsesie pentru un bărbat care se căsătorește cu verișoara lui – Ashley. Spun obsesie pentru că nu am crezut niciodată că sentimentele ei pentru acest bărbat sunt de iubire. Iubire ajunge să simte pentru cel menționat mai sus, Rhet, un bărbat bogat, șarmant, înzestrat cu cu ceea ce numim noi ”școala vieții”.

Scarlet este o râzgâiată mulți ani, âi este când dragă, când ai vrea să-i dai o mamă de bătaie, însă este incontestabil faptul că o femeie ca ea a devenit model pentru multe dintre noi. Asta datorită feminității ei, puterii, ambiției, orgoliului. Las mai jos citatul meu preferat, care s-a regăsit și în film întocmai, aflat spre final, când Scarlet își dă seama că îl iubește, iar replica lui Rhet este următoarea:

”Știu că nu mă iubeai când m-am însurat cu tine. Dar, smintit cum eram, credeam ca te pot face să ţii la mine. Poţi să râzi, dacă vrei, dar mă gândeam să am grijă de tine, să te răsfăţ, să-ţi dau tot ce voiai.

Voiam să mă căsătoresc cu tine şi să te ocrotesc, să te las să faci tot ce pofteşti ca să fii fericită. Trecuseşi prin atâtea. Nimeni nu ştia mai bine ca mine prin câte ai trecut, şi voiam să lupt eu în locul tău. Voiam să te joci ca un copil, un copil curajos, încăpăţânat şi neînţelegător”.

Despre scriitoarea Margaret Mitchell

Este foarte straniu să scrii un asemenea roman și apoi să te oprești. Pentru că Mitchell nu a mai scris nimic, ”Pe aripile vântului” fiind singurul. Moare la vârsta de numai 48 de ani, într-un accident rutier, la puțin timp de la lansare. Romanul a fost distins cu opt premii Oscar, a câștigat Premiul Pulitzer și a fost vândut în peste 30 de milioane de exemplare. Interesantă povestea autoarei. Margaret Mitchell este fiica unui avocat din Atlanta. Aceasta a fost renegată dupa un scandalos conflict iscat la un bal de caritate, de aceea a început să scrie povestiri despre Războiul Civil. Are parte de o căsnicie nefericită, alături de un bărbat alcoolic, lucru care o face să divorțeze, surprinzând astfel întreaga societate de la vremea respectivă.

Despre filmul „Pe aripile vântului”

Rolul răsfățatei și frumoasei Scarlet O’Hara a fost jucat de actrița Vivien Leigh, iar cel al seducătorului Rhet Buttler – de Clark Gable. Filmările acestui film au durat 140 de zile, iar premiera a avut loc pe 15 decembrie 1939. Filmul “Pe aripile vântului” este primul film color de asemenea proporții, realizat prin procedeul Technicolor.

Din punctul meu de vedere, cred că filmul respectă cartea, iar imaginile și actorii întruchipează perfect acțiunea cărții și trăirile personajelor. Pentru că fiecare personaj este foarte bine conturat și ar trebui, probabil, pagini întregi pe acest site pentru a-l descrie pe fiecare în parte. Recomand cu drag ”Pe aripile vântului”, dacă nu ați citit-o până acum, și, nepărat, de vizionat filmul. Pregătiți mult pop corn pentru că durează aproape… patru ore :).

Articolul Recenzie „Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell apare prima dată în Roxana B.

• Titlu: Să ucizi o pasăre cântătoare
• Autor: Harper Lee
• Gen: Literatură contemporană

Recenzie „Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee

“Să ucizi o pasăre cântătoare” îmi amintește de alte două romane minunate, fără comparație cu altele sau între ele, “Micul Prinț” și “Oscar și Tanti Roz”, unde lumea adulților este privită cu inocența copiilor. Însă cea a cărei recenzii v-o prezint acum este una dintre acele cărți ale căror final nu îl preconizezi. Ați văzut că, deseori, se întâmplă să știi deja ce urmează a se întâmpla. Ei bine, nu la fel se întâmplă și cu această carte.

Subiectul cărții „Să ucizi o pasăre cântătoare”

Într-un orășel din Alabama, mai exact în ținutul Maycomb, la începutul anilor 40, familia Finch se află în centrul acestei povești. Micuţa Scout (vocea naratorului), fratele ei Jem şi tatăl lor, Atticus. Mi-a placut foarte mult acesta din urmă. Personajul Atticus este un tată ce și-a educat copiii fără a le insufla prejudecăți de ordin social așa cum se întâmpla în majoritatea familiilor. Acesta a ales să-i trateze ca pe mici adulți, fără a le ascunde realitatea, lăsându-i în anumite momente să discearnă singuri binele de rău.

” – Aş prefera să tragi în cutii de conserve în curtea din dos. […] e păcat… să ucizi o pasăre cântătoare.
Era prima dată când îl auzeam pe Atticus spunând că e păcat să faci ceva, de aceea am întrebat-o pe domnişoara Maudie ce voise să spună.
– Taică-tău are dreptate. Păsările cântătoare nu fac altceva decât să cânte, spre desfătoarea noastră. Ele nu strică grădinile oamenilor, nu-şi fac cuibul în lanurile de porumb, în schimb îşi pun tot sufletul cântând pentru noi. De asta e păcat să ucizi o pasăre cântătoare ”.

Vedeți mesajul? de fapt, apare tocmai invers decât în titlu. (”este păcat… să ucizi o pasăre cântătoare”).

Cei doi frați își petrec verile alături de Dill, care vine în vacanță în satul lor. Cei trei fac o echipă perfectă și, în timp ce citeam cartea, văzându-i atât de plini de viață pe acești copii și văzând câte idei pot să le treacă prin minte, idei inocente, îmi aminteam de copilărie și de năzbâtiile pe care le făceam.

”Voiam să vezi ce înseamnă curajul adevărat, fiindcă, vezi tu, curajos nu e omul cu pușca-n mână. Să fii curajos înseamnă să știi că ești pierdut înainte de a întreprinde ceva, totuși, întreprinzi oricum, și mergi până la capăt, orice-ar fi. Rareori învingi, totuși se întâmplă câteodată”.

”Să ucizi o pasăre cântătoare” face parte din lectura obligtorie a americanilor. Una dintre temele abordate în carte este rasismul. Un bărbat de culoare este acuzat că a violat o fată. Nu vă pot spune mai mult de atât. Chiar ar fi păcat să dau spoilere la o asemenea carte. Spun doar că o să vă placă enorm. Chiar dacă a fost scris în anii 60, are un farmez și te ține prins până la final.

Cine a fost scriitoarea Harper Lee

Harper Lee s-a stins in viață relativ recent, în februarie 2016. A câștigat Premiul Pulitzer cu această carte, ”To Kill a Mockingbird”, fiind mai târziu decorată cu ordinul Medalia prezidențială a libertății a Statelor Unite ale Americii, pentru contribuția sa în literatură. Născută în statul american Alabama, inspirindu-se din propria copilărie atunci când a scris acest roman. A fost o fetiță băiețoasă, o cititoare avidă și bună prietenă a viitorului scriitor Truman Capote.

Filmul „Să ucizi o pasăre cântătoare”

Pentru că romanul a fost ecranizat și pentru că filmul s-a bucurat de un real succes, l-am vazut și eu și îl recomand. Aveti trailerul mai jos. Este alb-negru, într-adevăr, însă cu atât mai mult un film foarte bun :).

Articolul Recenzie „Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee apare prima dată în Roxana B.

COMANDĂ ACUM CARTEA LA REDUCERE

“Oamenii caută fericirea cum caută sângele inima”.

Împreună cu familia sa – mama, tata și sora – eroina fuge din România comunistă în Elveția. Mâncarea (supa de găină, sarmalele și mămăliga) pare să fie unul dintre puținele lucruri care îi leagă pe aceștia de țara în care s-au născut.

”Îmi cunosc ţara după miros. Miroase ca mâncarea mamei. 

Tata spune că ne amintim pretutindeni mirosul ţării noastre, dar nu-l recunoaştem decât atunci când suntem foarte departe”.

Micul roman pare să fie de un suprarealism sinistru. Mama este femeia cu ”păr de oțel”, care, în timp ce face jonglerii, ”atârnă de păr” pe cupola circului, sora îi povestește cum un copil fierbe în mămăligă (copil care se taie în felii și căruia, eventual, îi plesnesc ochii), tatăl le părăsește etc. Frazele scurte, cuvintele seci, stilul simplu scriitura toată par să aparțină unui copil extrem de nefericit, care regretă că n-a fost întrebat la naștere dacă dorește să vină pe lume. Ba chiar este de părere că ”morții o duc mai bine decât viii”. Romanul pare a fi mai degrabă un jurnal. Nu știm asta, poate chiar a existat un jurnal, din care autoarea și-a luat notițele și le-a transpus în cartea de față, reamintindu-și astfel nefericita ei copilărie.

”Dictatorul e de meserie cizmar, diploma școlară și-a cumpărat-o.
– Nu știe nici să scrie, nici să citească, spune mama, e mai prost ca noaptea.
– Dar noaptea nu ucide, spune tata”.

Copila face față tuturor schimbărilor prin care trece împreună cu familia ei, mutându-se dintr-un loc în altul și încercând să găsească mereu ceva familiar. Nu reușește să prindă rădăcini în niciun loc, aflându-se permanent printre oameni noi și cunoscând tot timpul limbi noi.

”Eu trebuie să mă gândesc mereu la moartea mamei, ca să nu mă ia prin surprindere”.

”Fiecare om are un motiv personal ca să moară”.

COMANDĂ IEFTIN DE PE ELEFANT

”De ce fierbe copilul în mămăligă” este genul de carte ”de metrou”, pentru că se citește foarte ușor, este mică și subțire, are 175 de pagini, însă pe unele pagini nu sunt mai mult de zece cuvinte scrise.

AGLAJA VETERANYI. Actriță, scriitoare, artistă de varieteu. Origine română, născută la București, pe 17 mai 1962. A fost mulți ani analfabetă, dar a ajuns apoi să stăpânească la perfecție limba germană, în care și-a scris romanele, poeziile și piesele de teatru. S-a sinucis în 2002 într-un spital din Zürich, în urma unei depresii. Pe Wikipedia am citit că aceasta și-a regizat moartea la fel de laborios precum romanul. Măcar de ar fi știut mai multe și de ar fi oferit informații în plus. Nu am reușit să găsesc nimic legat de ultimii ani din viața Aglajei.

”De ce fierbe copilul în mămăligă” este romanul ei de debut, care a fost pus în scenă la Zürich și a fost distins cu premiul pentru Cea mai bună carte a anului (Zürich, 1999), Premiul pentru literatură (Berlin, 2000) și Premiul Chamisso (München, 2000).

Filmul… e și mai dur decât cartea. Poate fi văzut pe Cinemagia, cu subtitrare în limba română, sau pe Youtube, cu subtitrare în engleză.

Articolul RECENZIE: De ce fierbe copilul în mămăligă apare prima dată în Roxana B.