În noaptea de Sânziene, am dormit cu verișoara mea. Habar n-aveam noi că era noaptea aia magică, altfel am fi pus lavandă sub pernă 😅. Deși stăm relativ aproape una de cealaltă, ne vedem destul de rar. (Adevărat lucru, că timpul ucide fărâma de comunicare care abia mai există între oameni). Ei bine, și stând noi la pălăvrăgeală, ne-a apucat unu noaptea. Ea are 20 de ani, este într-o relație de ceva timp și îmi pune întrebarea care stă cam pe buzele tuturor cunoscuților mei: cum stau cu dragostea? Răspunsul meu este neschimbat, iar ea face, ca întotdeauna, aceeași fețișoară frumoasă, de copilă mirată, neînțelegând de ce n-am noutăți. Deh, de ce? Cum spunea cineva recent, una dintre marile mele probleme (cu ghilimele, eventual :D) e că le am cu virgulele și cratimele 😅. Celelalte probleme, deloc insignifiante, zic eu că n-are rost să le mai menționez acum 😁.
Referitor la vis, să dea naiba dacă îmi amintesc. Știu doar că, a doua zi când m-am trezit, vară-mea m-a întrebat cine mi-a apărut în vis pentru că râdeam de mama focului.
-Dar cum, am întrebat-o apoi, doar râdeam și atât? N-am zis eu nimic, nimic? Un nume măcar…?
-Nimica nimica, zice ea.
Speram că am dat ceva, orice cât să am un indiciu, un punct de la care să plec, pentru a-mi aminti ce Doamne-iartă-mă am visat :)))). Habar nu am, efectiv nu știu. Nici nu cred că-mi voi aminti, pentru că visurile, de cele mai multe ori, se uită. Asta a fost noaptea de dinaintea meciului de catchball. Am pierdut (și) la acest campionat – ceea ce nu m-a dezamăgit deloc, pentru că na, în viață nu trebuie să faci lucruri doar pentru a fi locul unu, ci să înveți cât mai mult și să acumulezi experiență, iar între timp, să (te) joci chiar și așa, de amorul artei 😀 – și mi-am mai și luat o mare minge în față, de mi-au dat lacrimile, astfel încât a trebuit să cer rapid time-out, că nu mai vedeam bine nici jucătoarele din teren, darămite mingea :D. Am fost nevoită să-mi revin rapid, însă, căci așa se întâmplă când joci fără nicio rezervă, lucru pe care sper să-l rezolvăm până la următorul campionat. Apropo de asta, că tot deschisei subiectul, fetelor dragi și frumoase, poate veniți într-o seară la antrenamente, să vedeți cât de ”delicios” este acest joc numit catchball, câtă distracție și câtă nebunie aduce (faceți abstracție de ce am povestit mai sus; asta e, mai primești și câte o minge în freză dacă nu ești pe fază, dar credeți-mă că face parte din frumusețea jocului :D).
În orice caz, revenind la ”cazul” de mai sus și judecând după cum spune tradiția, în noaptea de Sânziene (adică între 23-24 iunie), se deschid cerurile, iar lumea de dincolo vine în contact cu cea pământeană. Carevasăzică, indiferent de ce am visat, faptul că râdeam nu poate să fie decât un semn bun. Pentru absolut orice va să vină în viața mea de aici înainte :). Acum asta e, cine m-o fi făcut să hlizesc în așa fel încât s-o trezesc pe-asta mică n-am nici cea mai vagă idee. Pentru că în viața reală sunt prea puține persoane atât de pline de energie încât să mă facă să râd. De obicei, eu sunt cea care aduce zâmbete în jurul meu. Sper să văd fețe fericite cât de curând, astfel încât să primesc și eu acea doză de bucurie și să-mi fie râsul cât mai colorat cu putință. Ei, știu că am să mă îngraș un pic, ridurile din jurul gurii mi se vor accentua, însă ce poate fi mai frumos de atât, când ăsta este un semn clar că nu treci pur și simplu prin viață? 🙂