Am spus de multe ori că e greu să fii femeie, mai ales într-o lume aşa nebună, cu atâţia obsedaţi sexual şi retardaţi. Noi, femeile, avem multe de dus în spate, atât de multe că uneori chiar devenim bărbate în toată regula. De aceea, o femeie se poate descurca mult mai bine fără un bărbat decât invers.

Dar să nu o lungesc prea mult cu vorbe psihologice că nu e cazul; viaţa mai are multe să mă înveţe. Să vă povestesc ce păţii…

În ultima vreme am tot făcut drumuri de la Bucureşti la Piteşti, de aici la ţară – la Mozăceni, apoi iar la capitală şi tot aşa. Acum două zile, am ajuns cu bine în Bucureşti şi când mai aveam şi eu fix cinci minuţele până să ajung pe străduţa mea dă un tir în mine.

Daaaa, aţi citit bine, un tir! Dar dacă scriu aici, e clar că sunt bine, sănătoasă, aşa că nu vă faceţi griji ;).

Am respectat regulile de circulaţie şi am dat semnal stânga. Toate maşinile s-au oprit, inclusiv nenea cu tirul, aşa că m-am băgat în faţa lui, în ideea că m-a văzut şi mă lasă să intru şi eu pe bandă. La două secunde, pleacă de pe loc şi îmi trage jumătate din bară. Am scos o înjurătură de nervi şi am tras pe dreapta. Bara – praf, proiectorul – căzut. Mişto.

Coborâm, ne uităm, el nu are nimic la ditamai maşina şi-mi zice să o lăsăm aşa pentru că e vina mea, iar dacă mergem la poliţie mi se va lua permisul pentru neacordare de prioritate. În niciun caz…! Aşa că am aşteptat să vină şi patronul lui, cel care are firma de tiruri. I-am explicat omului versiunea mea şi i-am propus să-mi dea asigurarea pentru a-mi face şi eu bara.

Ce credeţi, mi-a dat-o? :).

Nu, nu mi-a dat asigurarea, nici la poliţie n-a vrut să mergem. S-a oferit, în schimb, să suporte el costurile barei. Oookay… dacă se poate, de ce nu? :). Cred că avea el ceva probleme cu tirul ăla, motiv pentru care n-a vrut să mai mergem la declaraţii.

Sau… na, sunt şi drăguţă, ştiu să vorbesc frumos şi să fac lucrurile să iasă în avantajul meu :D. La fel am scăpat, anul trecut, când m-a oprit un domn poliţist şi aveam ITP-ul expirat. Am început să plâng (chiar pe bune, aveam destule supărări în perioada aia). Şi m-a „iertat”. Mă rog, m-a costat, dacă pot spune aşa, o cafea. Dar asta pentru că el era un tip simpatic, a făcut un gest frumos faţă de mine (puteam rămâne fără permis, să-mi oprească numerele la maşină, plus amendă etc), eu eram… să zicem mai mult singură, deci mi-am achitat „datoria” ;). Aşadar, uneori, să fii femeie te ajută să ieşi din multe situaţii.