Voi aţi băut cafea azi? 29 septembrie este Ziua Internaţională a Cafelei. Şi cum altfel poate fi sărbătorită decât cu o cafea? Eu nu sunt consumatoare, beau de câteva ori pe an. Eventual, prefer un frappé. Asta pentru că am probleme cu somnul seara şi, dacă mai beau şi cafea, adorm spre dimineaţă. Dar asta e o zi specială, aşa că am făcut o delicioasă cafea la ibric.

Şi să ştiţi că şi cafeaua se face după o anumită reţetă, nu doar mâncărurile. Iar eu am luat-o de la binecunoscutul Gheorghe Florescu, numit „Cel mai mare cafegiu din Bucureşti”.

Se pune o cană de apă în ibric, cu o lingurţă de zahăr, iar când s-a încălzit (foarte puţin, ca la maiaua pt pâine), se adaugă două linguriţe pline cu cafea. Se lasă să fiarbă, nu până se ridică în sus, ci doar cât să devină mai „vârtoasă”, se mai pune o linguriţă de cafea presarată, ca şi cum ai pune zahăr peste o plăcintă cu mere :). În acest moment, se iau două linguriţe de caimac din ibric şi se pun în cană. Apoi se lasă pe foc până când dă în clocot, până când se „umflă” şi se pune cafeaua în cană.

Cum eu beau rar şi întotdeauna cu lapte, am pus puţină frişcă deasupra, pentru un gust cu adevărat excepţional.

Fără a-i face vreun fel de reclamă dlui Florescu, aceasta este cea mai bună cafea :). Spunea într-un interviu că „Napoleon Bonaparte a făcut chiar și o descriere a cafelei. Cafeaua este neagră ca dracul, amară ca păcatul, dulce ca dragostea și fierbinte ca iadul. Cea mai mare victorie a vieții lui Napoleon Boanaparte s-a datorat celor şapte ibrice pe care le-a avut pe foc în noaptea de dinaintea bătăliei în care cei trei împărați – Țarul Rusiei, regele Prusiei și Împăratul Austro-Ungariei – au stat toată noaptea și au băut și au mâncat și s-au îmbuibat, pe când el a stat și a băut cafea“.