În zilele astea, ale noastre, grele, de altfel, pe care le trăim pe fugă, se pune foarte mare preț pe transmiterea de informații cât mai lipsite de… informație. Cu alte cuvinte, ni se propagă, din diverse părți, tot soiul de cuvinte, texte, cu înțelesuri slabe sau lipsite de elemente care să transmită ceva ce ar putea să ne trimită la reflecție.

Pe mine m-a ajutat un prieten, la un moment dat, cu o recomandare, care m-a pus serios pe gânduri. Un serial tv cu 13 episoade – documentar, a câte 40 de minute fiecare( destul de digerabile ca și durată) despre ceea ce este mai sus de noi, despre spațiul și timpul căruia îi aparținem: Universul. Seria se numește ” Cosmos: Odisee în timp și spațiu” și are ca și gazdă un tip care m-a fascinat ca și atitudine și stil de a transmite.

Gazda contează

Tipul se numește Neil deGrasse Tyson și te cuprinde împreună cu el într-o lume fascinantă, fantastică și reală în același timp. Este astrofizician și s-a inspirat din serialul ”Cosmos: Călătorie în Univers” a lui Carl Sagan, care a fost urmărit în 60 de țări de peste 400 de milioane de oameni. Nu a existat niciun episod care să nu mă pună pe gânduri asupra condiției mele, ca om, pe acest pământ. Să-mi pun deseori întrebarea: ”Care este menirea mea?”. Mi-a răspuns la foarte multe întrebări și m-a determinat să reiau multe dintre episoade de două sau trei ori, pentru că volumul de informație oferit era uriaș pentru timpul în care erau redate aspectele.

Este documentarul ideal de văzut pentru că are ceva special și te relaxează: atunci când vorbește despre lucruri din trecut, le și arată prin niște animații extrem de bine realizate, ceea ce te face să te transpui în lumea prezentată și să te raportezi corect la lucrurile pe care le afli.

Eu zic să începi chiar din seara asta să te uiți la aceste episoade captivante. Este un serial pe care trebuie să îl vadă fiecare om care trăiește pe acest pământ, pentru că el chiar se referă la fiecare om.