-Tot ce am nevoie este să mă ții în brațe. Să te oprești puțin din a da mailuri la ora asta și să petreci câteva momente cu mine.
-Iubire, dar e urgent. Mergi tu la somn și vin și eu, promit.
-La fel ai spus și seara trecută. Și în fiecare seară aproape, de vreo două luni încoace. Am înțeles că este o perioadă aglomerată, că trebuie să termini rapoartele acelea nenorocite și am înțeles că este important să nu pierzi acel client. Dar tu înțelegi ce simt și că îmi doresc timp pentru noi, că mi-e dor de noi?
-Sigur că înțeleg. Frumoasa mea, am fost în cinci vacanțe anul acesta. De ce nu poți vedea partea bună și frumoasă? Te rog, chiar nu e momentul să discutăm acum.
-Niciodată nu e momentul. Iubire, hai să dormi cu mine, hai să adormim împreună în seara asta…
-Vin, iubito. Dă-mi un sărut și, hai, mergi înainte. Uite, promit că în weekend plecăm la munte.
-Care weekend? Sunt aceleași cuvinte pe care le-ai folosit și acum trei săptămâni! Poți să înțelegi că în ritmul acesta ne vom pierde? Că mă vei pierde…?
Acesta este un dialog povestit de o frumoasă și tristă femeie, în vârstă de 29 de ani. Nu plângea când își reamintea discuția aceasta cu iubitul ei (încă iubitul ei…). Nici nu știu ce să spun. Serios. Este o situație aparte. Fata are și nu prea dreptate. Înțeleg dorința ei de a sta cât mai mult în preajma partenerului ei, însă îl înțeleg și pe el. De multe ori, sunt subiectivă și iau partea femeilor, e lesne de înțeles de ce fac asta. Dar nu pot să nu fiu realistă. Știu ce înseamnă să fii implicat în ceva, să ai deadline și să nu ai timp.
De aceea, eu cred că, într-un cuplu, trebuie ori ca amândoi să fie la același nivel (sau asemănător) din punct de vedere al carierei, ori ca acela care nu are atât de mult de muncă, să-și ocupe timpul cu altele. Sunt atât de multe lucruri de făcut! Nu înțeleg cum de cineva nu poate fi mulțumit cu cinci vacanțe pe an! (Și încă nu s-a încheiat anul, abia vin sărbătorile).
Eu am spus întotdeauna că nu sunt de acord cu singurătatea în doi. Dar aici e vorba despre altceva. E vorba de a-ți rezolva problemele cu tine însăți. Ai cărți de citit, ai filme de văzut, ai prieteni de vizitat și, la naiba, îți poți lua o vacanță singură dacă te-ai plictisit. Dar nu să tragi de omul tău să vină la somn lângă tine. Sigur că înțeleg al naibii de bine nevoia ta de îmbrățișare. Dar nu trebuie să te bazezi niciodată pe nimeni. Și am mai spus asta AICI, la finalul zilei, tot ceea ce ai ești tu însăți. Și, oricât de greu ți s-ar părea acum, amintește-ți câteva cuvinte: nothing lasts forever :).