Astăzi, după mulți ani, l-am reîntâlnit pe Titi. Un prieten vechi. Vechi, dar bun! Expresia feței lui e.. zâmbetul. Îmi povestea că și-a cumpărat o casă într-un sat. Într-un sat, cumva, virgin. Fără drumuri, fără manichiuristă 😃. Și că intenționează să se mute acolo cu familia.

Prima mea curiozitate a fost: „Ok, și din ce veți trăi?!”

Senin, cu fața tot un zâmbet, mi-a dat câteva variante. Toate incerte, în opinia mea. Dar doar în opinia mea.

Oamenii care zâmbesc, care n-au uitat să se bucure de ceea ce avem de jur-împrejurul nostru, cărora bunul simț asupra vieții le aduce fericire permanent, găsesc soluții. Nu le e frică de nou, de necunoscut. La extrema cealaltă, „plângăcioșii”, cum le spun eu, găsesc probleme la toate soluțiile date de viață.

L-am comparat pe Titi, în timp ce-l ascultam, cu un alt prieten care are un job bun, merge frecvent la sala de sport, doarme la anumite ore din zi, dar care este veșnic supărat. Pe guvern, pe vecin, pe viață, pe șef… În încercarea de a-l susține, la orice îi spui, îți răspunde cu „Da, tu nu știi. Tu ai avut norocul să… și să… și să…”

(Doamne, dacă i-aș putea da viața mea… mă tem că ar crăpa).

Îi priveam fața lui Titi chiar și în timp ce serveam masa. Zâmbetul îi este parte a expresiei feței. Și, cum ziceam, îl comparam cu celălalt prieten. Colțurile gurii la unul sunt poziționate în sus, la celălalt în jos. Ochii unuia sclipesc, ai celuilalt par furioși și în stare de repaos.

Diferența este dată de felul în care oamenii ALEG să privească viața.

Te iubesc, cititorule! Să-ți fie bine! 🙂

Autor: Dioana

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ