Ideea acestui articol a venit după ce o persoană dragă mi-a răspuns cu drag, folosind chiar aceste cuvinte :). În ultima vreme, tot auzim această vorbă de la oameni cărora le mulțumești. ”Pentru puțin!”, ”Cu plăcere!”, ”Nu ai pentru ce!”, ”Și eu îți mulțumesc!” sunt prea mici. Dacă nu spui ”Cu drag!” nu se simte recunoștința :). Glumesc. Am mai avut și eu momente în care am răspuns astfel. Când auzi mereu așa, ți se impregnează în minte. Dar m-am dezobișnuit. Sunt persoane care spun asta în aproape fiecare moment al discuției atunci când închei cu un ”mulțumesc”, indiferent de motiv.
Cum ar fi să răspundă politicienii ”Cu drag!” atunci când ar fi chemați în instanță pentru actele de corupție? Sau protestatarilor care scandează acele cuvinte pentru PSD, cuvinte ce au devenit chintesența moralei publice a mai bine de jumătate de Românie? 🙂 Sau pe terenul de fotbal, la un meci Steaua-Dinamo, aproape aceleași cuvinte să răsune pe stadion? ”Cu drag vouă, steliștilor!” 😀 Sau în trafic, când îți ia unul fața și se bagă în depășire, în locul obositelor apostrofări tu să-i spui ”Cu drag, băi…!” Ori funcționarii publici să-ți răspundă ”Cu drag!” atunci când sistemul nu merge, iar coada infernală pare să nu se mai termine? Sau când mergi la Casa de Sănătate și multe alte situații pe care le întâlnim zilnic? Cum ar fi ca românii care pleacă în străinătate, să strige solemn pe scara avionului ”Cu drag, România!”, păstrând acea speranță în suflet că vor reveni cu și mai mare drag pe pământul pe care s-au născut? Cum ar fi să trăim ”cu drag!” în România, chiar dacă lucrurile (încă) merg haotic? Cum ar fi să susținem și mai mult țara asta, să promovăm tot mai des cultura și limba română? Cum ar fi să înțelegem că orice schimbare vine din interior, iar ”schimbarea la față” a României la care visăm cu toții nu poate avea loc peste noapte? Cum ar fi să nu ne lăsăm contorsionați de ură, de tristețe, de plâns, adânciți de răni cicatrizate și să nu ne temem că România va pica răpusă de fantoma ce bântuie Europa, și anume comunismul, parafrazându-l acum pe K.Marx? Cum ar fi? 🙂
De unde vine acest ”cu drag”?
Cred că de la ardeleni, dacă nu mă înșel. ”Cu drag, tu!” deși corect ar fi ”ție” :D. Sigur că ți-i drag să-i asculți, au ceva atât de simplu și de frumos în ei încât ”cu drag!” sună plăcut din gura lor :). Nu e nimic anormal în a prelua anumite vorbe și regionalisme. Eu mai folosesc în glumă, în joacă, dar fără a exagera. Cuvintele pe care le spunem sunt gândurile noastre. Iar gândurile și cuvintele pe care le transmitem sunt energie. Prin ele ne exprimăm și comunicăm. Drag de noi și de semenii noștri dacă avem putem muta munții din loc. într-o bună zi :).
Ar fi frumos. Dar in ciuda faptului ca e putin drag si multa nevoie Romania merge inainte , se dezvolta. De fapt alearga pentru a prinde din urma vecinii nostri europeni, care unii dintre ei par a sta pe loc in asteptarea noastra. Cred in schimbarea interioara pe care tu o menzionezi , dar mai mult de asta cred in forta exemplului pe care cei care pot au obligatia cel putin morala de al da, fie vorba de stundetul care a reusit sa aiba o pregatire mai buna datorita sacrificiilor parintilor din afara, fie celor care nu au plecat niciodata dar au mai multa educatie financiara decat multi cu patru ani de ASE ( nevoia te invata se spune ), fie celor care pur si simplu au reusit, aici acasa. Iar romanii care au plecat pentru un trai mai bun, ei bine nu cred ca intotdeauna la ei ajung in modul cel mai corect probleme de acasa , important este ca exista vointa de a schimba, au un rol important pentru ca stiu ca se poate mai bine, vad asta cu ochii lor zilnic , chiar daca modul de a se „exprima” nu este cel mai corect. Iar pana la urma urmei puterea exemplului este valabila atat in bine cat si in rau. Intorcandu-ne la batrana fantoma a Europei a lui Karl Marx, a murit de mult . Nu comunismul este un pericol pentru noi ci consumismul, riscul de a devenii dependenti de bunastarea altora pentru simpla supravietuire a noastra.
Cu drag,
Robert
Cu drag! 😀