Haideți că tare mă amuză și pe mine a doua întrebare din titlu:). Dar am fost întrebată dacă a apărut vreo schimbare în viața mea. Da, una e că nu-mi mai scrie niciun bărbat pe rețelele de socializare :)))). Nu știu care e treaba, m-or crede vreo doxată acum, cert e că de când apar pe Youtube și mai ales de când a apărut “Dragostea pe strada mea” (cartea, ați înțeles 😁), nu mă mai bagă nici naiba în seamă 😅.

COMANDĂ ACUM DRAGOSTEA PE STRADA MEA

Să luăm pe rând. Succesul este ceva relativ de definit. Pentru că el înseamnă diferit pentru fiecare dintre noi. Pentru tine, cititorule, poate fi de succes faptul că ai terminat facultatea, ți-ai luat diploma de licență și ai găsit jobul visurilor tale. Pentru altcineva poate fi de succes că are familia pe care și-a dorit-o dintotdeauna, un serviciu decent, cu salariu suficient de mulțumitor. Pentru altcineva poate însemna pur și simplu omul care este el în prezent. Omul care a trecut prin toate aceste vicisitudini ale vieții, iar acum, când pune capul seara pe pernă, adoarme liniștit și se trezește zen a doua zi. 

Pentru alții succesul este definit de funcția pe care o au. Și revin la mine. Au existat ceva nelămuriri în privința faptului că nu aș fi evoluat mai mult la locul de muncă. Ce înseamnă evoluție? Eu am evoluat cu fiecare an de când sunt în domeniul pe care l-am ales. Exact, am ales. Mi-am dorit să lucrez în Resurse Umane, fără a cunoaște foarte bine ce înseamnă asta, având doar o mică diplomă de Inspector HR și zero experiență în domeniu. Eu tot ceea ce întreprind în viața mea este cu pasiune. Îmi place ce fac, nu vreau să ajung un robot care face lucruri în mod automat, fără să se bucure de acele activități. Cum îmi spunea un prieten, dacă pierzi pasiunea, pierzi totul. Ce sen are viața să fii întru totul rațional? De aceea, pot spune că ating succesul cu fiecare schimbare și îndeplinire a unor noi atribuții în jobul meu, iar acest lucru se întâmplă cu pași mai mici, dar siguri. Cum îmi place mie să spun, victoriile mici nasc victorii mari :). De cealaltă parte, am mici realizări pe plan personal, care îmi aduc bucurie și liniște sufletească. Mă bucur că pot face și altceva în viața personală, și anume în mediul online. Cum spuneam în interviul din “Gândul”, indiferent de domeniul în care lucrez și pe oriunde m-ar plimba viața, am să păstrez legătura cu scrisul. Toate acestea, laolaltă, pentru mine reprezintă succesul.

COMANDĂ LA REDUCERE DRAGOSTEA PE STRADA MEA

Am început să scriu romanul pentru mine. Ulterior însă, după publicare, ba chiar mai înainte, atunci când am început să “coafez” ceea ce scrisesem în urmă cu opt ani, m-am pus și în pielea cititorului. Eu, ca cititor, aș înțelege ce a scris această autoare, Roxana B? 🙂 Simt emoție, empatizez sau nu cu vreun personaj, am vreun preferat? Astfel că am mai lucrat la carte puțin. Nu am schimbat nimic din poveste, nici stilul de scriere, am păstrat așa cum am gândit și simțit la vremea respectivă. Este un mic pas spre succes faptul că am publicat – și nu doar publicat pur și simplu, ci publicat cu numele meu, nu cu un pseudonim, așa cum intenționasem. Următorul pas spre succes este vânzarea cărții.

Eu fără oameni sunt nimic ☺️

Activitatea de pe Youtube contribuie, în mod sigur la îndeplinirea acestui țel. Site-ul de față, de asemenea, deși nu mai scriu cum o făceam înainte, are rolul său. La fiecare sfârșit de lună, după ce primesc raportul cu numărul cărților vândute, care chiar dacă nu reprezintă mai nimic din punct de vedere financiar – și nici nu am avut așteptări la acest capitol – este o altă mică realizare. 

Când văd o recenzie scrisă de cineva care a citit cartea, îmi umple inima de încântare. Pentru că, deși am început să scriu pentru mine, fără ca această poveste să fie citită mai departe, n-ar fi însemnat mare lucru. Eu fără oameni sunt nimic. Eu, ca scriitor vorbind. Chiar dacă nu rezonăm întru totul – și de fapt tocmai în aceste diferențe între noi stă frumusețea – mă bucură orice părere, fie ea și una negativă (ok, nu îmi plac criticile, dar încerc iau de fiecare dată ce am eu nevoie din acele critici). Persoana aceea a acordat timp să-mi citească romanul. Cum să nu îi mulțumesc, indiferent de ce ar gândi la final? Exact cum am spus și în pagina de Mulțumiri de la finalul cărții: Dacă din cei 300 de cititori (căci de un tiraj de 300 de cărți e vorba, pentru început), 50 vor fi încântați, pentru mine înseamnă enorm, iar munca mea nu a fost zadarnică.

Așadar, to put it in a nutshell – ca să folosesc și o expresie corporatistă, că tot am adus și discuția de serviciu mai sus ☺️ – succesul scrierii unei cărți este dat de cititori. Eu mă simt bine cu mine și cu ce am scris, însă e o bucurie incomensurabilă atunci când vezi recenzii bune. Iar marele succes vine odată cu cei care te citesc și scriu apoi despre tine, cât și cu cei care, după ce au citit, spun că vor să învețe arta scrisului și te roagă să oferi câteva sfaturi. Artă pe care nu pot spune că o dețin. Plănuiesc să lucrez mai mult la partea asta. Pentru că succesul – indiferent cu ce îți ocupi timpul – nu vine din ceva ce faci ocazional, ci din ceva ce faci constant. Cred că ceva asemănător a spus Marie Forleo, o antreprenoare de origine americană, despre care Oprah spunea că este liderul noii generații. Iar ca să răspund și la întrebarea din titlu, nu a apărut nicio schimbare la mine, ca persoană. Nu sunt îngâmfată, nici mai bine îmbrăcătă, nici mai bine privită – mă rog, aici sunt împărțite părerile, însă eu țin la cele care sunt ale oamenilor apropiați mie. Cei care nu te cunosc, văd ori doar partea bună, ori doar partea rea. Și știm doar că omul e creat de așa natură încât să aibă puțin din fiecare :). Sunt aceeași acum și am să fiu la fel și peste ani, indiferent de câte trepte am să urc. Acestea să rămână scrise, zic:). 

“Bibelou, rafinament, delicatețe, mătase, catifea, mireasmă. Așa este scrisul Roxanei. Delicat, delicat tare, mai ales prin acele discuții separate de subiectul principal, legate de vinuri, de muzică, de pictură, de gust, care au dat un touch de vanilie cărții. Nu pot explica de ce vanilie, dar dacă ar fi luat în considerare să parfumeze coperta sau paginile cărții, i s-ar fi potrivit de minune”.

“Scrisă cu multă nuanță, povestea fură rapid câteva ore și te ține pe șirul acțiunilor cu o combinație trepidantă de neprevăzut și împlinire. Clișeul poveștii de iubire se ascunde în spatele dramelor vieții și enigmelor inimii, hopurilor în carieră și trăinicia prieteniei, iar în final nu poți stăpâni nevoia de speranță și happy-end. Roxana Brănișteanu culege frământări, impasuri, crize familiale, decizii radicale, reacții în fața unor evenimente care inspiră profund” – Alina Ioana Dinu

“Atunci când o femeie primește atenție de la un bărbat este imposibil să nu se îndrăgostească. O invitație la dans, un buchet de trandafiri, un weekend-surpriză departe de nebunia orașului, o cină romantică, o escapadă la mare sau o invitație la film… toate acestea au transformat o prietenie într-o frumoasă relație de iubire. Totuși, nu atențiile au făcut-o pe Alexandra să se îndrăgostească, ci faptul că Denis a știut să fie aproape de ea și să o consoleze atunci când a avut nevoie, acceptând-o cu bune și cu rele, cu trecut, prezent și viitor” – Cristina Mihai-Marin

“În ciuda suferințelor și greutăților, Alexandra dovedește că este o femeie puternică, pe care destinul nu o poate învinge cu una, cu două. Alături de poveste, mi-a plăcut tare mult și modul în care autoarea a construit personajul principal. ~Dragostea pe strada mea~ este o carte care mi-a adus zâmbete și revoltă, m-a întristat și bucurat și, mai presus de orice, m-a relaxat” – Eva Anca

“Partea mea preferată e dată de gândurile Alexandrei, mai ales după ce este părăsită; am empatizat cu ea, deși personajul în sine mi-a displăcut. Finalul este neașteptat și m-aș fi bucurat să dispară mai multe personaje, (să le pedepsească karma). De asemenea, faptul că autoarea face referire la cărți și vine cu citate interesante este un plus. Ce mi-ar fi plăcut? Poate o trecere mai lină de la dialog la introspecție, dialogul fiind pe alocuri pueril, iar gândurile mult prea profunde” – Cristina Vasile

“Nu numai că am stat cu sufletul la gură tot timpul, dar pentru prima dată când citesc o carte, de la un anumit punct încolo, îmi era și frică să continui. Îmi era frică de ce urma, la fel cum își spunea Alexandra sieși că este totul prea bine încât să nu urmeze ceva rău. Îmi era frică, dar în același timp eram curioasă. Faptul că autoarea reușește să țină un cititor pe jar este, cred, cel mai mare atu al cărții. În plus, faptul că povestea a rămas cu mine și după ce am închis cartea, cât și faptul că m-am tot gândit la personaje, că le-am vizualizat, toate acestea mă fac să consider că nu este o carte ușurică, așa cum poate părea la prima vedere” – Emilia Toma

“Îmi place povestea. E actuală şi m-a prins rău de câteva ori. Personajele secundare sunt bine conturate şi individualizate, apreciez naturaleţea şi autenticitatea în construcţia lor, și mi-au plăcut mult introspecţiile Alexandrei” – Eliana Popa

COMANDĂ  DRAGOSTEA PE STRADA MEA DE LA CĂRTUREȘTI