Știu că s-a cam dus moda cu „Fifty shades of Grey”, dar țin să reamintesc cât de nasoală a fost experiența aceasta pentru a se convinge populația că nu merită să  dea banii pe asemenea cărți.

În preajma Crăciunului din anul apariției celebrei trilogii mi-am zis să-mi fac cadou singură cele trei cărți proaspăt apărute și despre care nu scria mai nimic în online, evident neștiind foarte bine că subiectul operei nu este atât de bun pe cât descria autoarea.

Am găsit cărțile din întâmplare, căutând pe siteul editurii Trei, la categoria „Eroscop” , de unde mi-am achiziționat niște cărți scrise de Marchizul de Sade, care sunt diametral opuse, ca și calitate, de cărțile lui E. L. James. Adică, na, filosoful de Sade e incomparabil cu duduia umflățică din America, ce scrie despre obsesii sexuale pentru un public larg: casnice imbecilizate de cafele și telenovele. Poate folosesc cuvinte dure, dar așa îmi exprim eu opinia. În fond, nu suntem la știri!

De ce nu trebuie să-ți pierzi timpul citind trilogia asta?

Pentru că are o exprimare foarte seacă, ce nu te ajută să evoluezi, așa cum se așteaptă de la o carte. Un alt motiv pentru care nu este o carte demnă de citit este că este foarte vulgară și nu transmite nimic spiritual, decât opulență materială, sex obsesiv, toate astea puse într-o cutie ușor accesibilă unei  categorii de oameni care nu este tocmai aceea de luat drept model.

Lecția pentru mine din treaba asta este că, data viitoare când găsesc niște cărți bune pe undeva, să nu mă las fascinată de categorie și să comand tot ce pare mișto. „Don’t judge a book by it’s cover” este cea mai potrivită expresie care îmi vine în cap când mă gândesc la cum am ales acele cărți. Ce să fac oare cu ele? Mă gândeam să i le dau bunicii să aprindă focul în sobă. Aah,da, era să uit! Mai este și filmul! O minune, o lumină, de aceea s-a ecranizat! O minune din care s-au scos bani.

Acum, sigur, părerile sunt împărţite. Roxana, spre exemplu, are altă părere. Vedeţi AICI :D.