Acasă Retete Desertul de weekend: Clătite fragede şi pufoase

Desertul de weekend: Clătite fragede şi pufoase

0
Desertul de weekend: Clătite fragede şi pufoase
Prepared the traditional way.

Faptul că sunt o gurmandă nu e ceva nou sau că mănânc precum un pelican, după cum obişnuieşte Magda să se amuze de mine. Cel mai mult iubesc chifteluţele (de porc, bineînţeles) şi clătitele (cu dulceaţă de vişine, de preferat). Însă sunt singurele pe care nu le fac decât foarte, foarte rar. Pentru că nu-mi place, nu am răbdare şi nu suport să miros a prăjeală.

Dar cum Andreea este cea care a venit cu ideea de clatite, am lăsat-o să-şi facă de cap în bucătărioara mea mică (era mai comod la ea, căci are o bucătărie imensă, dar weekend-ul acesta nu am chef să ies în zăpadă, nu după ce am stat aseară să mă „joc” în parcare, cu lopata şi cu peria, curăţând maşina şi pe lângă ea).

Sunt o bună companie, în schimb, şi mult mai bună atunci când dau indicaţii: ce să pună, cum să mestece, cât lapte trebuie etc. :).

Ingrediente:

3 ouă

200 ml lapte

200 ml apă minerală

un praf de sare

o lingură zahăr

30 g unt sau ulei (eu prefer unt)

o linguriţă smântână

esenţă (vanilie sau rom)

puţină coajă de lămâie şi de portocală

făină

Ce-i drept, nu ştiu câtă făină. Îmi dau seama „din ochi” câtă trebuie, pentru că se vede când iei cu polonicul. Se bat întâi ouăle, adaugi sarea şi zahărul, apoi, pe rând, restul ingredientelor, iar dacă alegi să pui unt, îl topeşti. Dai aluatul deoparte, la cald, cam un sfert de oră – 20 de minute. Nu va creşte, că nu are ce, dar va face bule micuţe.

Mamă, ce bune au ieşit! Bravo, Andreea, ştiam eu că te pricepi! :))))

Articolul precedent Filmul de weekend: Ruj roşu pentru zile negre
Articolul următor Cum se poartă cu mama lui, se va purta şi cu femeia ce-i va fi alături
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

error: Content is protected !!