Trebuia să scriu în acest articol despre ce așteptări au bărbații de la o primă întâlnire. Recunosc, nu am nicio idee, știu însă că eu nu aș avea nicio așteptare, nu pentru că nu m-ar interesa o persoană, ci pentru că așteptările trădează un scenariu, ceva artificial. Eu știu că firescul nu are așteptări, doar nefirescul presupune o așteptare, un ”ceva”, un scenariu contrafăcut, pentru că înseamnă că nu vine natural, dacă sunt așteptări.

Sigur, varianta expusă este un ideal, până la urmă, operăm cu etichete și ne pulverizăm zilnic noi contexte din care gestionăm cu migală orice alegere. Poate că uităm astfel să mai trăim, să ne lăsăm duși de val, să falsificăm micile momente, poate că de aia ar trebui să nu mai ,,trebuie”, să fie totul firesc.

Totuși, de la o vârstă, cred, inerția vieții știe să ne așeze lângă persoanele potrivite. E normal, după ce ne-am tot ratat existența, măcar la final, atunci când se trage cortina, să ne luăm revanșa. Așa că unii merg mai departe, iar alții își cumpără pisici. Cert e că nimeni nu greșește, fiecare alege exact în funcție de forul lui/ei interior.

Așteptările? Nu duc nicăieri…

Autor: George Colang (mai multe AICI).