Îmi spunea cineva de curând că nu prea mai scriu. Nu prea mai scriu despre iubire, ca să-i termin spusele. Păi, dacă nu-i, de unde să scriu, din cărți? Ce compromisuri faci în numele iubirii? E o întrebare pe care am auzit-o serile trecute de la o tipă care se plângea de relația ei. Vă întreb pe voi, pentru că eu nu mai știu cum sunt compromisurile; trecut-au niște ani de la ultimele.

Uneori, este necesar să faci anumite schimbări de dragul relației în care te afli. Schimbări precum viciile, proastele obiceiuri, atitudinea. Unele lucruri le schimbi nu neapărat de dragul celuilalt, deși acesta este cel care te conduce la asta, însă îți poți da seama singur că nu sunt sănătoase pentru tine ca persoană, iar mai apoi, pe termen lung, pot afecta cuplul pe care îl formezi. Nu zice nimeni să renunți la nevoile, dorințele sau visurile tale. Dimpotrivă, în mod normal (mama ei de normalitate :D), ar trebui ca persoana care îți este alături să te susțină, să te înțeleagă și să te încurajeze în planurile tale de viitor.

Eu cred cu tărie că a găsi fericirea într-o relație nu ține (doar) de compromisuri. De sacrificiu nici atât. Mi se pare un cuvânt dus la extreme. A face compromisuri înseamnă a uita de tine, a te da la o parte în numele iubirii. Și sigur că nu-i nimic rău în a ceda în anumite momente, este chiar indicat și idealul este să și poți să o faci. Important e nu că faci compromisuri, căci toți le facem, cât mai degrabă ce fel de compromisuri. La ce renunți. Dacă te pierzi pe tine, ajungi la resentimente, la certuri, la discuții fără sens, la emoții negative, poate chiar la ură. Asta chiar n-aș putea să o definesc: cum să ajungi să urăști omul pe care îl iubeai? Cred că în permanență ar trebui să existe comunicare, să fii empatic și să îi înțelegi celuilalt nevoile. Este clișeic să spun că nici într-o viață nu poți cunoaște cu adevărat un om. Însă este cât se poate de adevărat. De aceea mă leg de acest aspect, și anume comunicarea, pentru că astfel îi permiți celuilalt să te cunoască. Mă refer aici atât la lucruri mărunte, din viața de zi cu zi, cât și la celălalt aspect foarte important într-o relație, sexul. De unde să știe ce dorești, dacă nu vorbești? Ghicitori în stele n-avem pe acest pământ, iar bărbați așa, care să le fi învățat pe toate în viață, printre altele corpul unei femei, well… .

Știți, Greta Garbo spunea că dacă unui bărbat nu-i place parfumul tău preferat, trebuie să schimbi neapărat bărbatul, și nu parfumul. Dacă mergem până într-acolo și ”disecăm” situațiunea, s-ar putea totuși să alegem un nou parfum decât să părăsim bărbatul :). Ceea ce n-ar fi totalmente greșit. Hm, pot spune chiar că un bărbat ar putea să mă aleagă mai degrabă pe mine în detrimentul parfumului său :D.