Customize Consent Preferences

We use cookies to help you navigate efficiently and perform certain functions. You will find detailed information about all cookies under each consent category below.

The cookies that are categorized as "Necessary" are stored on your browser as they are essential for enabling the basic functionalities of the site. ... 

Always Active

Necessary cookies are required to enable the basic features of this site, such as providing secure log-in or adjusting your consent preferences. These cookies do not store any personally identifiable data.

No cookies to display.

Functional cookies help perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collecting feedback, and other third-party features.

No cookies to display.

Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics such as the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.

No cookies to display.

Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.

No cookies to display.

Advertisement cookies are used to provide visitors with customized advertisements based on the pages you visited previously and to analyze the effectiveness of the ad campaigns.

No cookies to display.

Acasă TOP Despre vânzătorii de vise pentru copilele fără minte

Despre vânzătorii de vise pentru copilele fără minte

0
Despre vânzătorii de vise pentru copilele fără minte

Nu, nu este vorba de niciun trafic, este vorba de acele „firme” care îţi vorbesc, într-o prima fază, apoi îţi promit o carieră într-un domeniu care atrage adolescentele, fashion, prezentări, reclame. Bineînţeles, totul contra unei sume de bani. Pentru o puştoaică de liceu, provenită dintr-o familie modestă, aş zice că este mare suma de 200 de lei. Va imaginaţi că după ce ţi-au luat banii nu îţi mai răspund la telefon, nu?

Cum te racolează

Tineri îmbrăcaţi frumos, elegant, cu zâmbet frumos, te aşteaptă în intersecţii cât mai aglomerate sau staţii de metrou, şi dacă ai fost înzestrată de natură cu nişte calităţi, pentru prima dată spun „păcat”, pentru că eşti ce le trebuie lor. Vin la ţine cu un pliant şi îţi spun că ai fost selectată pentru nu ştiu ce promoţii şi dacă vrei mai multe detalii, nişte colegi te aşteapta în birou să îţi explice întreg procedeul. Tu, încântată, te duci, abia aştepţi să câştigi primii tăi bănuţi, să nu îi mai ceri lu’ mami, şi, mai ales, să îi câştigi devenind faimoasă. Perfect, nu?

Sora unei prietene de-ale mele a păţit întocmai. Era în zona Eroilor, împreună cu o colegă de liceu, abia au împlinit 18 ani. Le-a oprit un tânăr şi le-a vorbit despre acest „proiect”. „Aveţi şansă să deveniţi faimoase, să participaţi la promoţii, la prezentări de modă, veţi fi introduse în baza noastră de date şi când vom avea nevoie de voi, va vom contacta. Veţi avea cel puţin un job pe săptămână. Se plăteşte bine. Uite, dacă sunteţi interesate, în clădirea de vizavi este biroul nostru. Colegii mei va aşteaptă să vă ofere mai multe detalii”. Cam aşa sună discursul. Tu, mică şi fără minte, pici într-o secundă şi spui da, aşa au făcut şi domnişoarele cu pricina. S-au dus cu colegul în birou pentru a semna înregistrarea în baza de date. Pe lângă pericolul la care s-au expus legat de plimbarea cu domnul necunoscut într-un birou al nimănui, fetele au scos din buzunar împreună 300 de lei pentru acea înregistrare, cu promisiunea că în weekend, fix peste două zile, urmau să aibă prima prezentare.

Surpriza așteptată

Domnii nu doar că nu au mai sunat, dar nici nu au mai răspuns la telefon. Abia după o săptămână, a răspuns o doamnă care le-a asigurat pe fete că vor fi contactate, momentan nu sunt joburi. Ah, am uitat să menţionez, banii s-au încasat fără chitanţă.

Azi, zona Afi, eu într-o supergrabă, mă îndreptăm spre Leu, pe jos, când mă opreşte un tânăr cu un pliant în mână. De obicei, nu mă opresc, azi am făcut-o pentru că mi s-a părut ciudat când m-a întrebat dacă am 18 ani. M-am oprit, l-am scanat şi i-am răspuns. Am peste 18 ani şi ştiu şi în ce constă acest job şi că nu sunt interesată. Băiatu’, cu tupeu: „Ce job, ce ştii, despre ce e vorba?” Am vrut să plec şi a venit după mine, mi-a pus mâna pe umăr şi a încercat să mă oprească. Moment în care i-am luat pliantul din mâna şi i-am spus că îi mulţumesc pentru el, acum ştiu unde trebuie să mă adresez. Ce credeţi, s-a panicat! Oare de ce?

Nu ştiu dacă voi îi cunoaşteţi pe aceşti oameni sau aţi auzit despre manevra lor, dar fiţi cu băgare de seama, poate aveţi fete, nepoate, surori… nu ştiu. Fetele sunt vizate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

error: Content is protected !!