EA: Îţi ştergi odată lacrimile alea şi te speli pe faţă?
EU: Da…
EA: Cu apă rece, ca să îţi revii rapid.
EU: Aşa am făcut. Dar uite că ochii mei sunt la fel. Aş vrea să-mi schimb privirea. Ce să fac?
EA: Privirea ta nu are nimic. Nu trebuie schimbată.
EU: Mă crezi că am obosit?
EA: De ce ai obosit aşa tare?
EU: Să lupt cu viaţa, cu munca, cu problemele, cu mine însămi, cu tot…!
EA: Nu ţi-e ruşine un pic aşa când te plângi atât? Dar oamenii aceia, săracii, care abia au după ce bea apă, de ei ce mai zici?
EU: Nimic! Nu mai vreau să mă compar cu acea categorie de oameni. Mai bine mă compar cu cei care sunt peste nivelul meu.
EA: Defineşte „peste nivel”.
EU: Mai culţi, mai liniştiţi, mai… bogaţi.
EA: Faci ce faci şi tot la bani te raportezi.
EU: Dacă sunt singurii care îmi asigură confortul în momentul de faţă…?
EA: Oh, vei afla mai târziu că nu-i aşa…
EU: Poate mai târziu voi reuşi să şi trăiesc. Deocamdată doar supravieţuiesc. Fiecare zi e tot mai grea, tot mai obositoare. Iar tu apari aici în faţa mea, cu atâtea greşeli şi atâtea păcate, cu atâtea suferinţe, cu atâtea probleme şi nemulţumiri. Ce tot vrei de la mine?
EA: Ce vrei şi tu. Să începi să trăieşti.
EU: Of, mai rău mă zăpăceşti. Tu ai putea trăi aşa…?
EA: Da. Pentru că eu TE ACCEPT aşa cum eşti. Unul dintre lucrurile importante pe care n-ai reuşit, încă, să le înţelegi: ACCEPTAREA.
EU: Dar cine eşti tu, până la urmă, să mă accepţi?!
EA: Subconştientul tău, draga mea… Şterge-ţi din nou lacrimile, zâmbeşte, ridică fruntea şi mergi înainte. Niciodată înapoi. Lucrurile bune sunt pe cale să apară. Ai curajul să te priveşti prin proprii ochi. Lipsa de înţelegere faţă de sine nu-ţi dă voie să te iubeşti. Dac-ai reuşi să vezi cât de specială te-a creat Dumnezeu, ai vedea şi că viaţa ta e mai bună decât crezi.
Stii cum e? Daca vrei sa vezi cat de multe ai, sa te compari cu cei saraci; daca vrei sa vezi cat de multe iti lipsesc, sa te compari cu cei bogati. Dpdv material, niciodata nu vei avea suficient. Dpdv spiritual, niciodata sa nu fii multumita, intotdeauna sa iti doresti sa evoluezi, iar pt asta fii atenta la ce.ti trimite Dumnezeu si la ce ai putea sa inveti din fiecare experienta, de la fiecare om, dintr.un articol, dintr.o carte… Fii constienta de capacitatile tale si foloseste.le ca atare! Cauta cartea lui Savatie Bastovoi, „Sindromul cesafac”. 🙂 Te pup!
Multumesc frumos, am gasit cartea, o voi comanda in curand. Pup!
Sa iti fie de folos! Mie mi.a fost, mi.a imprumutat.o o prietena, am citit.o pe nerasuflate, e mica si usor de citit.
Fata draga, rise and shine! Mai ai încă multe de trait! De ex,un 2016 care sa te surprinda, in care sa visezi si sa.ti doresti mai mult si sa lupti ca sa ti se indeplineasca! Viata e frumoasa! Te pup!
Multumesc, am inceput deja sa fac asta, dinainte de a incepe 2016. Chiar simt ca se apropie lucrurile bune, doar eu trebuie sa dau curs ca ele sa se intample.
Fiind un @anonim, nu pot sa-ti raspund la „pup” :).
Eram eu, Crengu, acum am vazut ca am comentat ca anonim. :-)))) Scriam de pe telefonul sotului, probabil si de pe contul lui, fara sa.mi dau seama.
In cazul acesta, primeste pupici si imbratisari de la mine, cu tot dragul! Un An minunat, pup!
Poi hai,ti.ai sters lacrimile? De cand astept o postare noua… ! Te pup!
Le-am sters si, ce crezi, de atunci nici c-au mai venit altele :))). Sunt bine, din ce in ce mai bine, draga mea. Multumesc frumos pt grija.
Un Happy Valentine iti urez (desi, cunoscandu-te, nu ma astept sa pui mare pret pe o sarbatoare care nici macar nu e noastra, a romanilor)! Te pup, sa ne auzim cu bine!
PS: La tine toate bune, piticii cresc, sunt sanatosi? Pupici si imbratisari si lor!