Eu sunt mai împotrivă ca oricine în amestecarea limbii engleze cu româna. Îi înțeleg pe aceia care sunt nevoiți să vorbească zilnic în engleză, prin prisma jobului pe care îl au. Iar mulți gândesc deja în această limbă atunci când vorbesc. Nimic anormal. Doar că, auzindu-i atât de des, parcă simt cum sufocă româna.

Personal, consider că multe dintre englezisme (sau anglicisme – ambele corecte) sunt chiar necesare. Întrebam AICI, retoric, dacă e ok că am preluat cuvântul “chef” și spuneam că nu-mi place cum sună “Chefi la cuțite”. Spun retoric pentru că nu am o variantă mai potrivită pentru titlul emisiunii de care povesteam.

George Pruteanu era permisiv cu împrumutarea cuvintelor, el fiind și cel care a inventat termenul de “romgleză”, însă le scria după cum le auzea. Nu “photoshop”, ci “fotoșop”. Nu “site-ul”, ci “saitul”. Nu “shopping”, ci “șoping”. Nu “mot á mot”, ci “motamo”. Pe cât îmi plăceau emisiunile lui, pe atât nu puteam fi de acord. De câte ori văd scris un cuvânt astfel, parcă îmi vin în minte acei bieți tineri de la țară, care fredonează melodii după cum aud, pentru că nu înțeleg cuvintele (este pe Youtube, cred, un video cu ei; “Ai chen liviliv udagiu” pentru “I can’t live, If living is without you…”).

În orice caz, spune lumea prin jur că e doar chestiune de timp până când englezismele vor fi preluate în totalitate și vor apărea în DEX. Scrise ca cele de mai sus, unde am amintit de dragul nostru domn Pruteanu. Sper să nu. Dacă se va întâmpla ca la “tramway”, azi “tramvai”, ar urma “lizing” (leasing”), “gioistic” (joystick), “biznis” (business), “șou” (show), “clic” (click) etc. Încă o dată, sper să nu.

Apropo (chiar, pe acesta de ce nu-l scriu “à propos”?; hm, cred că trebuie să mă decid dacă scriu ori numai pe românește, ori numai pe franțuzește/englezește, după cum mă sfătuia cineva în mediul online), știați că francezii se bat cu pumnii-n piept cu privire la expresia „haștag”, bașca o interzic, pentru că o vor înlocuită cu #mot-dièse?

Revenind la englezisme, am scris mai jos câteva dintre cuvintele împrumutate din engleză, cuvinte pe care eu nu le folosesc zilnic, dar devin necesare în anumite situații. Sursa: Wikipedia. Am scris doar câteva, dar lista este lungă. Și deschisă :).

job = loc de muncă, serviciu, post, treabă. Mie chiar nu mi-e greu să spun că sunt la serviciu. Dar, în scris, îmi este mai comod să scriu “job”. Nu e mare scofală să scrii opt litere, dar dacă poți doar trei, de ce nu? Era vitezei, după cum spuneam AICI :).

apply = a candida, a depune actele. Folosit foarte des ca “application”, tradus ca “aplicație”, nicidecum în sensul lui real de “candidatură”.

attach = a atașa (de), a atribui, a anexa, a adăuga. Am scris AICI ceva mai mult.

business = afacere (sau firmă, eventual).

download = a descărca. Foarte des utilizat ca “a downloada”, că pe românește nu ne mai place cum sună.

flyer = fluturaș, pliant. De ce să le spunem “pliante”, nu?

manage = a gestiona, a administra. De asemenea, folosit ca “a mangeria”. Iar de aici, binecunoscutul “management” (administrare, gestiune, conducere etc).

rating = audiență, evaluare. Prefer audiența :).

retail/retailer = vânzare/vânzător cu amănuntul. Nu există în limba română.

target = public, țintă, obiectiv.

update = a actualiza, a împrospăta. Dar cel mai mult se folosește varianta în engleză, “a updata”.

upload = a încărca (pe un server). Și aici, desigur, avem “a uploada”.