Trăim într-un secol al vitezei, al evoluției mult prea rapide a multor lucruri. Odată cu evoluția tehnologiei parcă timpul s-a contractat: relațiile se consumă mult mai rapid pentru că avem acces la comunicare mult mai mult decât în secolul trecut, când, cel mai adesea, îndrăgostiții își trimiteau scrisuri și pierdeau ani buni din viață trimițându-și niște mesaje sub o altă formă. Dar s-a contractat sau s-a dilatat, în concepție relativă, desigur? Cu toții ne plângem din lipsă de timp și mereu ne grăbim, de aceea ne enervăm în trafic sau la coadă la supermarket sau poștă.

Experiența mea neplăcută

Dar de timpul psihologic, cine știe ceva? Se vrea lupta asta cu timpul. Se vrea? Dar de unde? Cine o vrea? De ce ne grăbim? Ce este timpul? Din păcate eu am înțeles cât de dur poate fi uneori să te lași învins de timp, să nu poți face nimic pentru tine.  Am văzut cu ochii mei ce înseamnă să ajungi la un eșec extrem de mare din cauza oboselii, care lasă foarte mult timp să treacă până la o reacție potrivită, suficient cât să se transforme într-un dezastru. Am rămas cumva traumatizată de acest aspect al existenței mele și am avut mult timp coșmaruri de tipul acelora în care vrei să ajungi undeva sau să faci ceva, dar efectiv nu poți și timpul trece îngrozitor de rapid.

Ce este timpul?

Începând de la abstract și ajungând la esența concretului, timpul reprezintă unul dintre cele mai controversate subiecte de reflecție asupra misterelor universului. Timpul este o construcție mentală făurită de oameni pentru a dărui sens lumii înconjurătoare sau este, într-adevăr, independent de observatorul lumii materiale? Oare ar mai exista timpul dacă nu ar mai exista viață? Are început? Are sfârșit? Chiar se mișcă doar într-o direcție? Ne-ar ajuta să călătorim în timp? Trecut, prezent și viitor sunt una și aceeași?

Dacă ar fi doar o construcție cerebrală umană atunci cum am puteam explica relativitatea lui: încetinirea timpului în prezența unei gravitații mari și dilatarea lui la viteze mari, apropiate de viteza luminii. Totuși dacă ar fi independent de materie ar nu mai putea exista viața?

Timpul este viață sau viața este timp?

Viața este completamente dependentă de timp deoarece viața înseamnă dezvoltare, dezvoltarea implică etape, etapele sunt trecerea timpului, deci viața este timp. Timpul, însă curge independent de viață, dar dacă el curge și nu este perceput, atunci există? Trecerea, deci existența timpului din vremurile în care viața nu își făcuse încă loc a fost dovedită prin determinarea vârstei universului, planetelor, stelelor, deci ele au existat, timpul a trecut peste ele, fără să fi fost observat, însă fără un observator nu s-ar fi știut, deci ar mai fi existat? Totuși dacă torni o picătură de apă la 99 de grade Celsius într-un ocean, temperatura nu i se modifică, dar asta nu înseamnă că ea nu a existat. Care este de fapt adevărul? Timpul este dependent de viață sau nu?

Se spune că timpul s-a născut la big bang, dar noi nu știm încă dacă a fost ceva înainte, poate chiar alt timp total diferit de acesta sau identic. Poate vom afla cândva cine este acest mare dușman al creierelor noastre.