Este cea mai frecventă greșeală pe care o observ, culmea, la persoane care vorbesc foarte bine engleza. Mă aștept la multe critici după acest articol, că, deh, se știu ei aceia care fac greșeli și, cu toate că am avut bunăvoința de a le face o observație mică, fără pic de aroganță că, vai, eu știu, oamenii nu acceptă (hai, bine, poate tonul a fost ușor ironico-sarcastic, dar glumeț). Au o răutate pe care nu o întâlnesc decât la frustrați. N-am înțeles niciodată: de ce trebuie să aibă acea… “cockiness”? 🙂

Puțini sunt și aceia care îmi spun că apreciază aceste texte ale mele, dar apoi vin cu tot felul de explicații, cum că știi, de fapt, nu este chiar așa greșit, ba chiar acceptabil.

În engleza de baltă, da, este acceptabil. Sau mă rog, în orice limbă. Important e să te descurci să vorbești, iar cel cu care stai de vorbă să te înțeleagă, nu? Ei bine, nu e chiar așa. Eu nu zic că trebuie să vorbești ca la Oxford, așa cum nici limba română nu trebuie să o cunoști precum un lingvist.

Personal, învăț zilnic, îndeosebi limba în care tocmai mi-am permis să fac o lecție. Am mai menționat eu într-un articol și nu mă jenez să o recunosc din nou: nu am stat niciodată bine la capitolul limbi străine. Spuneam chiar că este un handicap că eu n-am avut ocazia să învăț engleza la școală (vorba vine ocazie, că până la urmă poți să înveți singur, dar aici intrăm deja într-o discuție legată de educație și nu doresc). Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat: sunt copii care pășesc în lume cu extraordinar de multe șanse (unii profită de ele, alții își bagă picioarele) și copii care nu. Iar aceia care nu pornesc cu foarte multe șanse în viață, ei bine, trebuie să și le construiască singuri. Asta-i viața. Minunată, de altfel :).

După cum știm, în limba engleză, mai toate substantivele la singular primesc “s”, “es” sau “ies” în coadă (în funcție de genul substantivului) pentru a forma pluralul.

girls/girls; student/students; guy/guys.
dress/dresses; tomato/tomatoes.
baby/babies; family/families.

Și există o serie de acele substantive neregulate cărora nu ai ce le face decât să le înveți ca atare, iar aici intră și substantivul la singular “person”. Lui nu i se adaugă “s” (așa cum am văzut pe anumite site-uri). El are un plural diferit: “people”. Nu pare corect și, ca să vă spun drept, nici nu-mi place. Mi se părea mai logic “persons”, deoarece “people” înseamnă “oameni, populație”, pe când eu vreau să mă refer la doar două persoane, spre exemplu. Dar asta e, nu inventăm noi alte reguli.

Alte exemple de substantive neregulate:

child/children; ox/oxen; man/men; woman/women; foot/feet etc.

Sunt destule excepții, însă nu am să mă apuc să le înșir pe toate acum și să fac un manual online de limba engleză (plus că aici nu este un site specializat în asta). Dar pentru iubitorii de litere, de cuvinte și, mai ales, de gramatică, pentru cei ca mine adică 😅, știți deja că am un articol în fiecare zi de marți. Pentru că, vedeți și voi, tehnologia avansează cu pași repezi și e mult mai facil să citești și să reții o informație din online decât din cărți.

Trebuie să vă spun, însă, că “persons” nu este total exclus. Acesta se folosește doar în legislație. Găsiți și pe Dicționarul Cambridge, și pe Oxford. Pe primul îl utilizez eu cel mai des și după el mă iau.

Any person or persons found in possession of illegal substances will be prosecuted.

Ca să știți, eu încă iau lecții. După rusa și franceza studiate în școală (pe care nu le regret deloc), n-aș putea spune că mi-a fost greu să mă apuc de engleză (mulți, mulți, prea mulți ani mai târziu, din păcate). Unele cuvinte le-am învățat din filme. Pe altele de la meditație. Anyway… sper să vă fie de folos :).

…Și nu uitați să mă trageți de urechi când greșesc. Nu am fost și nu sunt profesoară, prin urmare, deși îmi permit să numesc aceste articole “Lecția”, încă învăț foarte multe lucruri. Iar acolo unde nu cunosc, nu mă bag.

Mulțumesc :)!

UPDATE

Parcă am presimțit asta cu trasul de urechi scrisă la final :). M-am simțit criticată și, pentru că un profesor a fost mai mult decât amabil să mă plimbe prin istoria gramaticii limbii engleze (o plimbare plăcută, de altfel; mi-am imaginat că eram într-o grădină cu flori 🙂), am revenit și aici cu o scurtă explicație. Se pare că am greșit. Este corect folosit “persons”, deoarece aceasta a fost prima forma de a exprima pluralul pentru “person”. Probabil că de aceea ea s-a păstrat în limbajul juridic. Iar dacă “persons” era folosit de oamenii culți, să ne dăm și noi după ei. Ăă, voi, pardon. Dacă vreți. Eu rămân pe varianta modernă :). Îmi place să scriu și să vorbesc după normele în vigoare, nu după cum era acum 1000 de ani. Așa cum folosesc “sunt” în loc de “sînt” (sau mai grav, “sânt”), deși aceasta din urmă (mai puțin cea din paranteză, pentru că nu există sub nicio formă cu “â” din “a”) nu este neapărat greșită, ci doar face parte din vorbirea veche.

Iar acum, haideți să mai explic o dată. Nu pot să scriu asta la fiecare articol, dar ar trebui, pentru că tot timpul vor fi cititori nou apăruți. Eu nu fac școală online cu nimeni. Cu atât mai mult cu cât iau și eu lecții, la rândul meu (mă refer la engleză, deși mi-ar plăcea să fac și la română). Nici nu vreau să dezinformez. Dar am mai spus asta prin alte articole: este o dezbatere, dacă vreți. Ce nu știu eu, poate știți voi, iar ce știu eu poate nu știți voi. Iar aici ne ajutăm reciproc. Nu se dă unul mai deștept ca celălalt, iar eu accept orice corectură (cu argumente) și țin cont de orice părere :).