Pentru a învinge cancerul, spunea o prietenă, trebuie să-l tratezi cu optimism. Filmul „Ruj roşu pentru zile negre” despre asta este. O mult prea tânără femeie, în vârstă de 27 de ani, care are aproape totul, carieră, familie, părinţi şi prieteni, primeşte cruntul diagnostic al bolii secolului: cancer. Cu o mare frică de moarte, Geralyn învaţă să capete încredere în sine, să lupte pentru viaţa ei, descoperind totodată sprijinul şi dragostea atât a partenerului, cât şi a prietenelor şi a colegilor de birou. Iar unul dintre lucrurile care i-au dat extrem de mult curaj a fost un simplu ruj roşu, pe care l-a aplicat în toate momentele ei critice, inclusiv pe patul de spital atunci când a decis să facă dublă mastectomie.

Filmul în sine nu m-a dat pe spate, însă m-au atras, desigur, titlul şi subiectul. Actriţa nu este deosebit de frumoasă, nu îmi place cum arată la corp, fiind foarte slabă, însă are un chip plăcut şi, mai ales, zâmbeşte foarte mult. Nu l-am găsit cu subtitrare în română, aşa că am ales să-l văd în engleză. Se pare că a fost şi la televizor, dar nu l-am prins. Mi-ar fi plăcut să văd mai mult. Ar fi putut fi un film de zece, cu un asemenea subiect, cu atât mai mult cu cât este inspirat dintr-o poveste reală, unde lucrurile sunt mult mai dramatice.

Tinerei Geralyn pare să i se zdruncine tot universul, neştiind cum să lupte şi ce să facă. Când se pune problema dublei mastectomii, toată lumea, soţul, prietenii, părinţii şi doctorii îi spun acelaşi lucru: „Este decizia ta”. Astfel că se hotărăşte să o facă. Numai că după asta nu îi va fi deloc mai bine, având vărsături tot mai des, urmând chimioterapia şi tot ceea ce vine odată cu cancerul. Nu pot decât să-mi imaginez că este dureros de trist să te trezeşti dimineaţa cu un smoc de păr în mână. Pe mine mă întristează cele o sută de fire care îmi cad după baie, darămite să vezi un pumn…

Rujul roşu este cel care o salvează de multe ori pe Gerylan. Să se de dea cu ruj roşu devine laitmotivul vieţii sale. Prima ei grijă, atunci când merge în sala de operaţie pentru a i se face mastectomie, este să aibă ruj roşu pe buze. La fel procedează şi în timpul chimioterapiei sau după ce-şi reconstruieşte sânul extirpat, când decide să-şi tatueze pe sân o inimă şi două aripi de înger, sau atunci când pozează cu sânii goi pentru o revistă ori când se află în sala de naşteri, doi ani mai târziu.

Ştiu că acesta este doar un film şi că, aşa cum spuneam mai sus, în viaţa reală lucrurile stau mai dramatic de atât, însă tot cred că atitudinea şi felul în care priveşti lucrurile te ajută să depăşeşti orice durere, nu doar cancerul. Dacă priveşti problema dintr-un alt unghi, s-ar putea să descoperi că acest nemernic de cancer nu este neapărat o boală. Cred că te învaţă să iubeşti mult mai mult viaţa, să apreciezi lucruri cărora nu le dădeai foartă multă atenţie înainte.