Femeilor le place flirtul, deși este cunoscut faptul că, de cele mai multe ori, ele nu dau niciun semn, așteptând să fie agățate. În trecut, se flirta foarte plăcut cu evantaiul. Am citit undeva că un evantai plasat aproape de inimă însemna „mi-ai câștigat inima”. Dacă îl deschideai pe jumătate și îl țineai lipit de buze sugera „poți să mă săruți”. Ascunderea ochilor în spatele unui evantai deschis însemna „te iubesc”, iar deschiderea și închiderea repetată a acestuia avertiza „ești crud!”. Foarte util, nu? 🙂

În secolul 21, nu se mai flirtează astfel. Astăzi, oamenii petrec foarte mult timp în cafenele, baruri și restaurante. Flirtul vine de la sine, de la un zâmbet până la conversații despre… viață (!).

Personal, am învățat că flirtul nu are limite, ajungându-se de la o simplă privire la o aventură în toată regula sau, de ce nu, la o relație. Și parcă nu e distractiv dacă bărbatul/femeia ți se oferă pe tavă, dacă nu există joaca aia, câteva zâmbete subtile, un pic de teasing, glumițe, aluzii etc. Recunosc că îmi place flirtul chiar și atunci când sunt într-o relație, deși nu-mi propun asta. Să zicem că e în natura mea :). Însă, întotdeauna am știut care e granița dintre un flirt nevinovat și intenții care pot duce într-un joc periculos. Nu înseamnă că înșeli. O spun eu, care am avut relații deloc scurte și care n-am înșelat. Flirtul face parte din arta seducției, clar!