Chiar voiam să scot mai repede fusta asta la plimbare. Am croit-o acum mai bine de două luni. Taman bine, weekendul ce tocmai a trecut am ieșit în oraș, deși stătea să plouă, dar pentru câteva ore am avut vremea de partea mea, așa că lăsați-mă, rogu-vă, să mă laud și eu cu acest produs #handmade, de care m-am folosit acum pentru a scrie despre frumusețile Bucureștiului :).

În sfârșit, a venit momentul să scriu și despre orașul în care locuiesc. Mai bine de 60% dintre cunoștințele mele încă se întreabă cum de pot trăi aici. Sigur că sunt subiectivă, iar în urmă cu ceva ani spuneam că nu există oraș mai frumos decât Pitești, pentru că acolo locuiam. Recunosc, obișnuiesc să laud ce-mi convine mie 🙂 Deci, dragi amici și prieteni, de ce îmi place Bucureștiul? Ăă, vă pot da vreo 20 de motive pozitive, cum ar fi că aici, în capitala României, orașul în care bate ora fixă (așa se spune, pe bune :D), poți ieși oricând, la orice oră din zi și din noapte și este aproape imposibil să nu găsești ceva, pe undeva, în funcție de poftă; București este singurul oraș din țară în care există metrou (da, știu, cârcotașii vor spune că în restul orașelor nu este necesar metroul, nefiind atât de aglomerat; ei, lăsați, că am auzit de Cluj că nu prea mai face față de cât de mulți corporatiști sunt…); are cele mai multe parcuri (nu zic cele mai frumoase, că doar tocmai m-am întors de la Craiova și am văzut că Romanescu este un parc superb; dar prea multe de vizitat aici nu ai – ok, English Park și Grădina Botanică, dar cam atât); este mult mai ușor de găsit un job, poți face shopping în oricare dintre cele peste 15 malluri și multe altele. Cert este că Bucureștiul, atât de mare și de aglomerat, oricât de mult l-ai vizita, descoperi mereu noi și noi locuri și constați că niciodată nu îl cunoști în întregime.

Londra, Paris, Belgrad, Praga, Roma, Atena etc.

Aceste nume de capitale (și altele) sunt de fapt niște străduțe care se împletesc minunat pe o bună bucată din nordul capitalei (între Bulevardul Aviatorilor și Calea Dorobanților), pe care te poți plimba în voie. Este o liniște incredibilă, ai impresia că ești într-un alt București. Chiar spuneam că încă nu simt dorința aia de a locui într-un cartier atât de tăcut, de liniștit, fără forfotă, fără mașini, fără oameni pe stradă. Mie încă îmi plac aglomerația, agitația, nebunia, să văd lume, să analizez oamenii pe stradă, pe cei care merg cu fețele triste sau pe cei care au zâmbete fără motive. Dar de plimbat mi se par niște străzi de vis, iar casele au o arhitectură impresionantă. Aproape să mă ciupesc și să-mi pun întrebarea dacă într-adevăr mă aflu în București. Dar îmi revin rapid, când văd cât de multe mașini sunt pe trotuar. Dacă mașinile n-ar fi existat la porțile fiecărei case ori clădiri.. imaginați-vă doar :).

Lacul Floreasca

Nu mai fusesem până acum aici. Nici nu știam că există un lac Floreasca, să fiu sinceră, având în vedere că la foarte mică distanță, în amonte, este Lacul Herăstru, iar de partea cealaltă, în aval, lacul Tei. Mai mult decât atât, nici nu știam că urmează să fie plajă, un ștrand mai exact. Lucrările au început în 2015. Locația trebuia să fie gata într-un an. Apoi Gabriela Firea a declarat că la finalul anului 2017 ne vom bucura, citez, ”de cel mai modern circuit turistic din țară”. Ar cam trebui să îi dea drumul curând, căci bugetul a fost nu mai puțin de 88 de milioane de euro. Dar nu vreau să discut aici politică sau cât de greu se mișcă lucrurile în România. Mai târziu, tot va fi gata și acesta. Între timp s-or mai păpa niște bani, dar dacă stăm să vedem totul într-un mod negativ unde naiba ajungem? Revin mai bine la acest superb lac și, până când va fi gata proiectul la care se lucrează – vă zic, o să fie superb (piscine, vaporașe, bărcuțe, scene, amfiteatre, hidrobiciclete, locuri de joacă, piste pentru bibiclete etc) – vă aduc o boabă de istorie (trăiască Wikipedia!). 70 de hectare, atât e de mare Lacul Floreasca. Amenajarea acestuia a început în anul 1936, pe cursul râului Colentina (din nou, habar n-aveam… Colentina – râu?!). Suprafața lacului Floreasca este împărțită în două, de proprietarii drepturilor de pescuit:

  • Lacul Floreasca 1, care începe de la podul din calea Floreasca și se termină la gardul de protecție piscicolă situat în zona bazei sportive Năstase.
  • Lacul Floresca 2, care începe de la gardul de protecție din zona bazei sportive Năstase și se termină la podul Herăstrau, incluzând și „oala” din zona ecluzei cu lacul Herăstrău.

One Herăstrău Park

Dacă vreți să locuiți într-o zonă de vis, iar bugetul vă permite, alegeți un apartament aici. Minunați-vă întâi de ce vedeți în poze. Apropo de asta, cred că trebuia să-mi semnez pozele astea, pentru că nu am văzut să existe pe Google ce am făcut eu aici :D. Mi s-a părut ciudat că într-un asemenea complex rezidențial nu există pază. În cartierul meu (abia aștept să scriu despre el :D), nu există vreun residence fără barieră și fără cel puțin cineva de la pază la intrare, care să te întrebe nu de unde vii, dar la cine mergi sigur! Să vă spun două vorbe despre blocurile de aici și vă las. Fiecare apartament din One Herăstrău Park beneficiază de terasă mai mult decât generoasă. Dezvoltatorii, ce credeți?, sunt români și au gândit totul cu lux de amănunte, de la pomișori, iarbă, pârâiașe, mini cascadă cu o multitudine de pești de toate culorile și dimensiunile. Uitați ce mic Paradis au creat omuleții ăștia :).

 

DISTRIBUIȚI

11 COMENTARII

  1. Nu sunt multe de spus. Incep cu un Multumesc, care devine o expresie de moda veche, pentru tot ce postezi. Este o incantare, sa citesti, sa te verificici, sa admiri. Termin cu un alt Multumesc.

  2. Doamne, fato! Esti o minune! Emani atata pozitivism si energie! Ai o pofta de viata, nebuna!!! Felicitari! Si multumiri pt toate postarile tale, teribil de atractive! Pupici

  3. mai sunt câteva secrete ascunse: strada Xenofon sau treptele ce te scot din strada Ienăchiţă Văcărescu direct sus, în vârful dealului Mitropoliei, castelul lui Vlad Ţepeş (Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor de la strada General Candiano Popescu), schitul Dărvari (după-amiezele de vară sunt extraordinar de liniştite în curtea interioară) şi, nu în ultimul rând, străduţele în trepte de prin cartierul Cotroceni

LĂSAȚI UN MESAJ