Ultima dată când am scris despre Frumuseți din București a fost anul trecut, prin iulie. Aproape un an (!). Timpul nu prea mi-a permis să vizitez acest oraș bogat pe care nu știu dacă am să-l părăsesc vreodată (pe la bătrânețe poate?!).
Aveam pe listă trei locuri, așa cum am scris și în 2018. Însă una dintre biciclete nu mai voia să meargă, stomacul striga de foame și, uite-așa, am văzut doar un loc.
Dar ce loc…, vă invit aici de vedeți. Poate voi ați ajuns deja acolo, însă eu abia în weekend l-am descoperit. De fapt, acesta este scopul meu: să descopăr Bucureștiul, iar apoi să vă povestesc (am o luuungă listă cu locuri superbe din orașul în care locuiesc, iar vara asta am să văd o parte din ele) :).
Schitul Darvari, locul unde timpul curge diferit
În momentul în care ai intrat pe poarta schitului, ai impresia că ești mult departe de București. Toată agitația și forfota au rămas undeva. De fapt, întreaga stradă este liniștită. Însă în curtea mănăstirii nu se mai aud decât câteva păsări ciripind. Noi, ca după bicicletă, îmbrăcate în colanți și fără nimic pe cap. Sigur, nu ne-a dat nimeni afară, doar ne simțeam puțin stinghere :). Am petrecut câteva momente de liniște înăuntru, apoi am stat pe bancă, unde soarele bătea ușor.
Biserica albă și curată este înconjurată de multe flori și de verdeață, de brazi și de copaci bătrâni. Este un loc pe care îl recomandăm cu mare drag, dacă vă cheamă sufletul către o rugăciune (căci altfel e spusă într-un lăcaș sfânt și altfel acasă), dar și dacă, pur și simplu, pașii vă poartă la plimbare până aici. Noi nu ne așteptam să vedem așa ceva în mijlocul Bucureștiului. Așa linișe. Știm că, de regulă, în biserici și în mănăstiri este pace, este liniște. Acea oază de liniște, pe care o descoperi cu sufletul, nu cu urechile.
Istoria Schitului Darvari
Schitul Darvari poartă numele de familie al ctitorului. Pentru că acesta, Mihail Darvari, împreună cu soţia sa, Elena, au ctitorit schitul în anul 1834. Inițial, biserica a fost de lemn, nu avea turlă și purta cu hramul „Învierea Sfântului Lazăr”, Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi al Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Mai târziu, în 1835, 1835, au fost aduse 12 călugăriţe (de la mănăstirile Pasărea și Ciorogârla) pentru a cânta la slujbe, constituindu-se astfel prima obşte monahală.
Cum ajungeți la Schitul Darvari
Eu și Claudia ne-am întâlnit la Unirii, de unde am pornit cu bicicletele către zona pe care ne-am propus să o vizităm. Am trecut de Maria Rosetti, unde ne-am oprit și am admirat arhitectura unor blocuri construite înainte de cutremur, iar acolo ne-am amuzat de un nene care a fost ”șmecher” la viața lui, după cum ne-a povestit, prin faptul că a avut și are mulți bani datorită sportului practicat de-a lungul anilor – noi ne chiombam șocate la dantura lui care aproape nu exista; și parcă ne-a citit ori ne-a văzut ochii că erau pironiți pe gura lui, că imediat ne-a și spus că are deja dați 12.000 de euro la un dentist (!!!)… ehee, peripeții, bre, ce vorbești aici :)))).
PS: Câteva poze și de pe drum (d-aia n-am apucat să vedem decât un singur loc din lista-ntreagă:D).
Revenind, Schitul Darvari este foarte aproape de Grădina Icoanei și se află pestrada Schitul Dărvari, nr. 3, sector 2. În zonă mai puteți merge și la Școala Centrală (care a apărut în 1851 si se numea ”Pensionul domnesc de fete”) sau Muzeul de artă ”Vasile Grigore – pictor și colecționar”.
Program: 7:30 – 19:30.
PS: Dacă vi se face foame – cum ni s-a întâmplat nouă (adevărul e că mie, una, mereu mi se face foame într-o biserică/mănăstire; zău, nu știu care e explicația, dar parcă mă roade stomacul când stau și ascult slujba. Noroc că încep să cânt, altfel n-aș rezista prea mult) – recomandăm unul dintre cele mai frumoase restaurante, unde mâncarea este senzațională – la Osteria Zucca (vai, și ce farfurii mișto au!).
