Când timpul îmi permite, o iau la pas prin capitală. Acesta-i farmecul la București: descoperi mereu ceva nou și frumos. Deși am trecut pe strada asta de nenumărate ori, nu am zărit niciodată această superbă biserică: Sfântul Spiridon cel Nou.

În prezent, este considerată cea mai mare biserică ortodoxă din orașul nostru. Se află la o distanță foarte mică de Piața Unirii, pe artera veche a Podului Șerban Vodă. I-am spus bine în titlu “catedrală”, pentru că merită, dacă o știți sau mergeți pe-aici. Datorită dimensiunilor (are 41 de metri lungime și 38 m înălţime), cât și a stilului arhitectural (o frumoasă împletire de neogotic cu romanic), locaşul este somptuos.

“Dar fiindcă Dumnezeu a trimis pe Fiul Său și a locuit cu oamenii, tot creștinul este dator a zidi casa lui Dumnezeu pe pământ. Pentru aceasta, și robul lui Dumnezeu, domnitorul Tării Românești, Scarlat Ghica, fiul Domnului Grigorie Ghica, vrand a mari numele lui Dumnezeu, cel în Treime închinat și slăvit, a zidit din temelie acest templu, în cinstea Sf. Ierarh Spiridon…”.

Știu că mulți ați arunca cu pietre în aceste instituții, însă recunoașteți că, din punctul de vedere al artei, unele sunt superb construite. Aceste frumoase cuvinte tronează pe piatra de la intrare. Eu nu am apucat să o văd înauntru, fiind închisă, însă am să revin cu fotografii din interior imediat ce am să ajung pe-aici :).

Din ce am citit, biserica a suferit deteriorări de-a lungul anilor (cutremurul din 1940, bombardamentul din 1944, cutremurul din 1977, dar și în timpul construirii metroului bucureștean). Însă mai târziu a tot fost restaurată astfel încât astăzi arată așa cum o vedeți mai jos (ceva mai frumoasă în realitate). A fost construită între anii 1852 şi 1858 şi sfinţită în anul 1860, pe locul alteia mai vechi, ridicată de domnitorii Scarlat şi Alexandru Ghica. Din fericire, biserica a reușit să pătreze, chiar și după mai bine de 150 de ani, în mare parte, arhitectura originală.

Mihai Eminescu sau Nicolae Iorga au călcat și ei prin acest frumos monument bucureștean. Vă aștept comentariile dacă mai aveți cunoștințs de astfel de lăcașuri din orașul acesta extrem de poluat și obosit de oameni triști, care văd doar “negru” pe unde trec:). Ultima mică “descoperire” de care v-am povestit a fost la Schitul Darvari. Dar dacă dați un “search” pe-aici o să mai vedeți ceva “Frumuseți din București”, așa cum obișnuiesc să numesc aceste articole:).

Urma să fac un vlog de călătorie prin București, dar – dacă ați văzut pe Instagram – am rămas fără laptop 🙂