Ora 22.00. Ajung acasa si arunc lenes cheile pe dulap. Dau drumul la TV. Intre timp, deschid usa de la frigider si scot ceva de mancare. Imi iau cina tarzie, in liniste, lasand vasele murdare in chiuveta. Dau pe Antena, e Capatos; pe Kanal – Mantea cu Madalin, pe ProTV – un film neinteresant. Aleg un documentar pe Digi World. Preferam canalele Discovery, dar astia de la RDS le-au scos din grila de programe, ca doar asa e in Romania, sa iasa cat mai multi bani! (Mobile-News).
Deodata, aud strigate. A, da, vecinii de langa mine iar se cearta. Urlete si pahare sau farfurii sparte se aud cum se fac cioburi pe gresie. Opresc televizorul si-mi pun handsfree-urile, ascultand muzica lui Adele, cu ochii atintiti in tavan. Stiu ca nu pot sa dorm de la ora asta.
Peste vreo ora, cand spiritele par sa se fi calmat, hotarasc sa-mi continui “Un veac de singuratate” a lui Marquez, de la pagina 14, unde am ramas cu o seara in urma. Dar ma duc in my small bedroom, de teama sa nu inceapa iar vecinii. Sforaiturile puternice ale unui barbat ma trezesc. Asta cred ca e vecinul cel nou, am vazut ca s-a mutat de trei zile. Nu vreau sa fiu nesimtita si sa bat cu pumnul in perete, ma gandesc ca peste o saptamana sa dau si eu un party in apartament.
Toate ca toate, am lasat naiba si tv, si muzica, si citit. Mi-am pus dopuri in urechi si m-am pus la culcare.