Reamintesc puțin de parabola cu bunul samaritean din Biblie. Singura diferență dintre acea poveste și cea din zilele noastre este că în Biblie implicațiile erau mult mai profunde. Un iudeu care dorea numai să-l pună la încercare pe Iisus merge la El și îl întreabă ce poate face pentru a căpăta viață veșnică. Când Iisus l-a întrebat care crede el că ar fi răspunsul la această întrebare, iudeul a răspuns, printre altele, ”să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți”. Iisus a încuviințat, însă bărbatul nu dorea un răspuns obiectiv, așa că întreabă în continuare: ”Și cine este aproapele meu?” Iar aici începe iisus să-i spună povestea bunului samaritean. 

”Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au bătut şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. Din întâmplare, pe drumul acela cobora un preot, dar, când l-a văzut, a trecut pe cealaltă parte. La fel a procedat şi un levit; când a ajuns în locul acela şi l-a văzut a trecut pe cealaltă parte. Dar un samaritean, care mergea și el pe drum, a venit la bărbatul căzut şi, văzându-l, i s-a făcut milă. S-a apropiat de el şi i-a legat rănile, turnând pe ele ulei şi vin. Apoi l-a urcat pe animalul său, l-a dus la un han şi l-a îngrijit. A doua zi a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a zis: «Îngrijeşte-l, iar orice vei cheltui în plus îţi voi plăti când mă voi întoarce».

După ce a terminat de spus parabola, Iisus l-a întrebat pe bărbatul care venise la el:

„Care dintre aceştia trei ţi se pare că s-a dovedit aproapele celui care căzuse între tâlhari?”. Iudeul a răspuns: „Cel care s-a îndurat de el”. Apoi, Iisus îi oferă următorul îndemn: ”Mergi și fă și tu asemenea”.

Samariteanul din poveste nu a fost un simplu om cu suflet mare. El a trecut peste o uriașă barieră socială, având în vedere cât de mult se disprețuiau samaritenii și evreii între ei. Morala este următoarea: oamenii de omenie vor fi mereu miloși și vor da dovadă de compasiune față de semenii lor, chiar dacă aceștia nu fac parte din comunitatea lor, indiferent de clasă, rasă, religie, origine și altele asemănătoare.

În zilele noastre, ”bunul samaritean” este o simplă persoană care își ajută semenii, în momentele în care aceștia au nevoie, fără a cere neapărat ceva în schimb. Să ne iubim aproapele. Din punctul meu de vedere, e mult spus ca pe noi înșine. Să ajutăm, să fim toleranți, să lucrăm în echipă, să ne fim aproape unii celorlalți. E omenesc. Nu contează că ești creștin, musulman sau, dimpotrivă, ateu.