Acasă Retete La cratiţă!

La cratiţă!

3
La cratiţă!
Housewife in rubber gloves holding sponge in kitchen
Housewife in rubber gloves holding sponge in kitchen
Housewife in rubber gloves holding sponge in kitchen

Sunt de părere că femeia nu trebuie neapărat să ştie să gătească.

Am mai zis eu într-o postare că bărbatul nu-şi ia femeie ca să-i facă de mâncare, să-i spele şi să-i calce cămăşile, căci pentru asta poate oricând să plătească pe cineva.

Bine, dacă mă întrebaţi, mie îmi place gătitul în doi. De exemplu, un pui sau un peşte la cuptor iese întotdeauna mai bun când e făcut cu persoana dragă.

Am avut o copilărie în care a trebuit să învăţ multe şi nu mi-e jenă să vorbesc despre asta. Când ceilalţi copii se jucau şi îşi făceau temele, eu trebuia să fac întâi mâncare, curăţenie, să spăl vasele şi abia apoi să mă apuc de teme.

Am învăţat să gătesc de la o vârstă destul de fragedă, zic eu, adică pe la 13 ani am făcut primul fel de mâncare. Pe atunci, nu aveam calculator şi nu puteam vorbi cu mama pe Skype, aşa cum o fac astăzi, iar pe telefonul fix nu ne puteam auzi foarte des pentru că era destul de scump.

Astfel că m-am dus la o vecină, am strigat-o peste gard şi am întrebat simplu: „Cum fac ciorbă de fasole şi varză călită?”.

Mi-a spus să pun multă, multă ceapă la fasole că iese mult mai bună. Şi aşa am făcut. Pe lângă, am adăugat eu nişte bucăţi de carne din canistră. La fel am procedat şi la varză. Au ieşit incredibil de bune.

Atunci am fost mândră până peste cap de mine, pentru că a fost prima mâncare pe care am gatit-o singură. Apoi au urmat ciorba de pasăre şi cea de porc (acrită întotdeauna cu zeamă de varză acră sau, în loc de asta, cu borş), diverse tocăniţe şi ghiveciuri cum le spunea bunica, ostropelul cu pui şi usturoi etc.

Aa, şi celebra mămăliguţă! De asemenea, îmi ies şi deserturile (negresă, tort de casă, plăcintă cu mere, macaroane cu brânză, cremă de zahăr ars etc).

Astăzi ştiu să fac mai multe feluri de mâncare. De la cele tradiţionale, de care am scris mai sus, până la creveţi şi alte fructe de mare. Însă nu mai gătesc atât de mult. Mănânc la serviciu, în oraş, iau la pachet. Abia o dată pe săptămână reuşesc să stau în bucătărie…

Să nu vă așteptați ca pe acest blog să găsiți nu știu ce rețete spectaculoase. Voi posta mâncăruri ușoare, care mie îmi fac poftă și pe care am timp să le gătesc.

Articolul precedent Citatul zilei
Articolul următor Copilăria mea cu Sailor Mon
Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

3 COMENTARII

  1. Cand iti trimit niste retete…am onoarea si deosebita placere sa fiu un „chef” in bucatarie…desi as spune mai degraba „sef”…pruncii mei ma roaga sa le gatesc…deja ii pun si la munca…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

error: Content is protected !!